Acum e-acum...cum ii puteam spune mamei ca un baiat va venii la noi acasa?... Mă salva faptul că nu eram impreuna,altfel...
Oricum...ce-ar putea merge prost?! Vom găti ceva,iar dupa vom termina discutia.O să fie totul bine...Nu?!...
Ajunşi acasă,mi-am dat seama că nici măcar nu stiam cum o să-l infiltrez pe Erick in ea! Nu ştiam cum va reacționa mama.Stiam că nu va țipa ,sau chestii de genul ăsta,in fața lui Erick. Ea nu e genul acela de mamă posesiva,căreia dacă ii vine fiica acasă cu un băiat necunoscut,să-i urle şi să-i țipe,făcând o dramă din asta. Nu...ea e genul acela care,dacă ii vine unul dintre copii,cu un amic/o amica (unul dintre mine si fratii mei,nu contează care) necunoscut,(iar aici mă refer dacă unul dintre noi,apare cu o persoană opusă sexului lui), ea nu spune că o deranjeaza...nici nu prea arată dacă se intampla sa nu-i convina ceva.Nu,pur si simplu,este cea mai bună prietenă cu acea persoană,iar după ce pleacă,incepe cu intrebările: cine este acest băiat/această fată;ce treabă aveti voi doi;este ceva ce nu-mi spui? Etc. Insă,sfârşeşte mereu prin a râde,asta pentru că primeşte de fiecare data un răspuns negati.N-am incercat niciodată să-i răspund afirmativ... şi nici n-aş vrea să incerc!
-Hei mamă!
-Bună draga mea,ce faci?
-Si eu...pe-aici. Mă gândeam să gatesc ceva in seara asta cu Erick...ce idei imi dai?
-Păi...ce-ai spune de o...Stai,cine?
-Erick...un prieten...Deci?!...
-A...ce ai spune de o pizza?
-Hmmm....ce spui Erick?
-Sigur,atâta timp cât n-o fac eu...
-Ce?!
-Ohoo...s-o crezi tu că o să gătesc doar eu!
-Dar cine credeai că găteşte draga...eu?!
-Amandoi,că doar nu mă apuca pe mine acum gătitul!
-Offf....biiine... Spune dându-şi ochii peste cap.
-Hai odata,să trecem la treaba! Spun si il trag dupa mine in bucătărie.
Cât timp pregateam noi cele necesare pentru gătit,mama făcea aluatul.Iar,cum sunt eu impiedicată,m-am impiedicat de picioarele mele strambe! Insă,noroc ca Erick a fost acolo să ma prinda,dar nu inainte să cad cu fața in făina de pe masă. Vă dați seama ca ăsta a fost startul pentru hohotele de râs! ... Mmmda...incepe să mi se ducă părerea că asta a fost o zi norocoasă..
Aşa,şi cum spuneam...atunci cand au inceput să radă de mine,am aruncat in ei cu făină! (trebuia să mă distrez si eu cumva).Insă...nu mă asteptam ca următoarele evenimente să se intâmple...
Atunci când i-am "albit" cu făina,a inceput lupta! Erick m-a prăfuit toată,mama radea de nu mai putea,(iar uneori mai arunca si ea cu făină) si...dintr-o dată,atunci cand se formase un nor de praf alb in toată bucătăria,incât nu mai puteam vedea nimic, Erick m-a luat pe sus in stil mireasă,iar după m-a strans in brațe...
Am rămas şocată! Nu mai ştiam ce să spun!... Când şi-a dat şi el seama ce făcuse,m-a lăsat jos şi s-a prefăcut că nu s-a intamplat nimic. Insă,eu nu uitasem ce s-a intamplat!
L-am privit in ochi,iar când a văzut că eram şocată,m-a intrebat ce-am pățit, ca şi cum nu s-a intamplat
nimic! Dar,n-am stat mult pe gânduri şi i-am răspuns:
-Cum adica ce-am pățit ?! M-ai luat pe sus!
-Ce-aaaai tu...Visezi cu ochii deschisi?!
Vaaaai...când am auzit ce-a spus,mai că-mi venea sa-l bat. Dar...fiindcă aveam anumite sentimente pt el,n-am făcut-o... Si-mi pare rău pentru asta!...
-Ceee? Mă faci nebună,dar si chioară pe lângă!
-...Tu ai spus-o...
-Vaaaai....un pumn in cap iți dau!
Deja eram nervoasă din moment ce i-am spus aşa ceva! Şi oricum...el a luat-o ca pe o glumă,deoarece a râs ca un psihopat.
-Nu mai pooot,nu mai poot! Cica "un pumn in cap iti dau!" Vaaai moooor!!!
-Aşa şi?!
-şi ce?!
Bine...de data asta chiar imi dispăruse atitudinea de "fată rea",şi incepusem să râd,dar in acelaşi timp să-i mai dau si cate un pumn in abdomen...acel abdomen bine lucrat,după care s-ar topii orice fată...dar şi un băiat ar fi invidios dacă l-ar vedea!
-Hai odata să facem pizza asta că deja ai inceput să-mi dai bătăi de cap!
-Eeei na?! Şi ce?!
- Pfff....mă disperi omuleeee!
-Bine dragă,te las putin să-ți revi,iar dupa mă intorc! Spune făcându-mi cu ochiul.
-Vaaai...ai invățat să faci cu ochiul?! Woow...ce progreees!
-Pff... Spune dându-şi ochii peste cap.
-Hai..fugi scumpi şi răcoreşte-te puțin afară. Poate ti se duce toată vrăjeala,impreună cu "simțul umorului"! Spun, lăsând să-şi facă apariția ghilimelele intre noi.
-Dar vai...cât de glumeață poți fii tu!
-Pai da' normal! Zic ridicând din spâncene.
-Aveam de gând oricum să ies putin afară...alt pretext nu găseam să pot scăpa de tine!
-Pfff...
De data asta...a găsit o replică buna...1-0 pentru Erick. Nu-i bine! Trebuie sa egalez acest punctaj cat mai repede. Ehh...am timp! Până facem pizza,mai e!
Păcat că tot ceea ce am gândit,s-a reflectat pe fața mea...mai ales zâmbetul malefic!
-Ce-aaaai tu...Ți-e rău?!
Altceva nu mi-a venit in minte decât să rad....şi,asta am şi făcut! Insă...atunci când am inceput,nu m-am mai putut opri.
Asta a fost linia de start pentru mama şi Erick!
-Eşti nebună fato! Spune printre hohotele de râs.
-Asta e,se mai intamplă.
-Un pumn in cap iți dau!
-Măi...nu vreau să ne supărăm aşa că,NU-MI MAI FURA REPLICILE!
-Şi ce?!
