Au trecut câteva luni de la acea ceartă, insă eu şi Irina tot nu ne-am impăcat. Devenise o rebelă de când nu mai era pe lângă mine, să o țin in frâu. ...Ştiu, am acest talent de a controla oamenii...Asta e, ce pot să zic?! Sunt perfectă! ...
Cu toate astea, am incercat să o urmăresc intr-o zi, pentru a vedea dacă ea chiar este aşa cum vrea să pară, sau doar se preface. Zis şi făcut! Cum am terminat cursurile -oricum, abia de mai făceam câteva ore deoarece se apropia sfârşitul anului şcolar - am intrat in acțiune. Dar...bineințeles, nu puteam face asta fără un costum sexi de spion!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Gata, acum eram pregătită! Bine că ea pleacă mereu in aceleaşi locuri atunci când vrea să fie singură. In ultima perioadă işi făcuse noi prieteni, care nu o influențau spre lucruri prea bune. Incepuse să fumeze, să meargă in fiecare seară la discotecă, iar cel mai rău...se despărțise de Max! ...Ştiu, nu era el cine ştie ce frumos, dar chiar dacă avea o față de câine, nişte glume proaste, şi se imbrăca de cele mai multe ori ca un gay, ea il iubea. Iar această despărțire sigur nu a fost pentru că "pur şi simplu" nu mai simțea nimic pentru el. Cel mai probabil a fost obligată de situație.
Într-un final am găsit-o...Nu că ar fi fost destul de greu ținând cont că se refugiase in locul nostru preferat. Era in parcul nostru, şi stătea fix pe banca pe care noi atrăgeam privirile multor băieți. De aceea ii pusesem şi numele "Banca de agățat".
Era acolo...mai tristă ca niciodată. Nici nu m-am mai obosit să mă ascund, ci am mers direct spre ea. ...Păcat de acest costum belea de spionaj... - Ce e cu tine aici? Şi mai important...de ce eşti imbrăcată aşa?! -Ma gândeam să abordez un look nou, ce părere ai? - Dacă vrei să sperii câinii, să ştii că ai reuşit! -Acum că vorbeşti din nou cu mine şi că tot veni vorba de câini...sunt curioasă, de ce te-ai despărțit de Max? -Ce treabă are Max cu câinii? -Păi, are. Nu vezi că are o mutră de patruped?! -Ce patruped tu? Poate mă ridic acum la tine! -Ahaaa! Ştiam eu că incă il mai iubeşti! -Nu e adevărat... -A da?! Păi mă gândeam să imi fac lipeala cu el, că tot e liber. -Poate iți... Spune şi se indreaptă cu ură spre mine, pregătită de luptă. -Uăă...ai grijă la costum, e inchiriat! Oricum, prin asta ai dovedit că ții la el. Şi, credeam că mă cunoşti. Nu-mi stă in fire să mă dau la foştii prietenelor mele- mai ales dacă eşti tu- , iar eu prefer băieții cu fețe... macar normale. -...Bravo ție! -De ce te-ai indepărtat de mine? -Nu eu am vrut, am fost obligată de situație. După ce ne-am certat in acea zi, am plecat spre casă mai devreme cu o oră. Voiam să crezi că m-am supărat pe tine, ca mai apoi să te superi şi să ne indepărtăm. Ăsta a fost principalul motiv. -De ce ai fi vrut asta? -Deoarece părinții mei voiau să plecăm in Franța fiindcă tata şi-a găsit de lucru acolo. Ei spuneau că ne va fi mult mai uşor cu salariul de acolo, in comparație cu cel de aici. Şi, am zis că mai bine te indepărtez de mine...ca atunci când voi pleca, să nu imi duci dorul. -Păi şi...de ce ai rămas şi te-ai imprietenit cu acele persoane? -Am rămas deoarece nu am putut suporta ideea de a sta departe de toate persoanele apropiate. Iar in legătură cu acele persoane şi faptul că ne-am imprietenit...nu ştiu ce să zic. Am avut o ieşire prostească. Am vrut să văd cum e să fi diferit. -Mmmda, din câte se vede, nu te-ai prea descurcat! -Nu-i aşa?! -Cam da. -Şi...tot nu mi-ai răspuns la intrebare. De ce te-ai despărțit de Max? -Nu am vrut să mă vadă aşa. Iar de aceea am hotărât că ar fi mai bine să ne despărțim pentru o perioadă. -El ştie asta? -Nu! I-am spus doar că am nevoie de puțin spațiu... -Ce... Tu nu eşti normală?! Băiatul ăla suferă din cauza ta, iar tu nici măcar nu te-ai interesat de el! -Nu...nu am ştiut. Atunci când ne-am despărțit, a spus că imi acceptă decizia şi că nu o să mai insiste. Nici măcar nu a schițat o urmă de tristețe pe față. -Normal, nici eu nu aş fi lăsat să mi se vadă durerea pe față dacă mi-ar fi spus Erick asta. -Că tot veni vorba de Erick...uite-l că se indreaptă spre noi chiar acum. -Aoleu! ...Banca de agățat iar şi-a făcut treaba. -Hei Irina, ...Thea... -Bună Erick! -Salut! -Ce faceți? -Uite, discutam şi noi, ca intre fete. Tu? -Eram in trecere când v-am văzut şi... am zis să vă salut. Şi Thea...o intrebare...un nou look?! -Vezi?! El şi-a dat seama! -Ok, ok. Mă prind eu mai greu, am ințeles! Spune şi incepe să râdă impreună cu Erick. -Iaa gata. Ce sunt eu aici, clown-ul vostru?! -Nu că n-ai fi fost până acum... Chicoteşte Irina. -Hai că pe asta mi-am cerut-o. -Aşa credeam şi eu...
Dintr-o dată, acea atmosferă veselă a fost intreruptă de un țipăt pițigăiat. N-aş fi crezut niciodată că pot țipa aşa de tare!
