Era acolo, privindu-mă ca şi cum mai avea puțin şi punea "mâna" pe mine. Eram la o distanță foarte mică, el stând deasupra mea. Mă rugam cu mâinile impreunate şi cu ochii strânşi, ca nu cumva să se atingă de mine. Ştiu că sunt o persoană destul de dură, iar când e vorba de bătaie, nu mă inlătur... dar când e vorba de el, mă înmoi instantaneu, neştiind ce să mai fac. Pur şi simplu, parcă aştepta moartea cu coasa lângă mine, iar eu in loc să mă impotrivesc îmi acceptam soarta. Insă, salvatorul meu mi-a sărit in ajutor. Erick l-a articulat dintr-o singură mişcare, strivindu-l cu palmele. În acel moment, în loc să îi mulțumesc eroului meu pentru că mi-a salvat viața, m-am aplecat deasupra părosului, şi am făcut un dans al victoriei, acompaniat cu versurile "daaa, ştiam eu că sunt tare! Iuhuuu...sunt cea mai bună, cea mai bună! O da...haide să petrecem, să petrecem! " şi cu nişte mişcări ştiute doar de mine, am inceput să mă zbengui pe-acolo. Dar, in loc să danseze şi cei 2 cu mine, se uitau cu nişte fețe...care te speriau mai tare decât "chestia" pe care o făceam eu.
Într-un final am fost oprită din ceea ce făceam de Irina, aceasta fiind vizibil traumatizat, şi dorindu-şi probabil să nu fi văzut asta niciodata.
-În primul rând...Ce crezi că incercai să faci acolo? Iar in al doilea rând, Erick e cel care merită aceste cuvinte, spuse in alt mod...Adică mă refer să fie pur şi simplu rostite de tine, pentru el.
-Da, aşa e! Prinse glad intr-un final şi Erick.
-A da?! Păi şi dacă el a reuşit să omoare acel păianjen, atunci de ce nu dansează deja?! Intreb ridicându-mi o sprânceană şi zâmbesc, astfel vrând să-mi apară pe față o figură de câştigătoare, dar nu cred că arăta aşa... ci mai mult a persoană constipată.
-Pentru că el este normal!
-Aaa...am ințeles. Păi atunci, ia să vedem...câştigătorule, cum vei reuşi tu să faci ceea ce am făcut eu?
-Nu cred că vreau să mă fac de râs. Dacă tu eşti impăcată cu ideea de a te vedea toată lumea dansând aşa in mijlocul parcului, atunci baftă! Eu mă limitez la a fi normal. E tot ce vreau.
-...Pierzător! Spun şi mă prefac că tuşesc.
-Offf...mai bine lăsam să coboare acel păianjen pe tine. Scăpam de atâtea contraziceri şi nu te mai vedeam in... halul ăla.
-Pff...dacă mai văd unul vă pot demonstra că nu imi e frică. Am reacționat aşa in acel mod pentru că voiam...să il văd speriindu-se şi fugind. Spun şi imi scot la vedere fasolea.
-A da?! Se pare că micul nostru prieten a inviat dintre morți! Imi şopteşte la ureche, şi arată cu degetul spre pământ.
OMG! Se mişca! CHIAR SE MIŞCA! Aşa că, am hotărât să fac ce mi-a venit prima oară in minte! ...Adică să fug!
În urmă am auzit doar nişte râsete care se depărtau din ce in ce mai mult, asta fiindcă prinsesem viteză.
Presupun şi eu motivul pentru care râdeau cu atâta poftă. Şi eu aş fi făcut-o dacă vedeam o nebună imbrăcată ca soția lui Aladin, fugind prin oraş.
Dar nu m-am oprit. Am continuat, până am ajuns acasă unde mă simțeam in siguranță.
A doua zi a inceput foarte bine. I-am intâlnit pe mama in bucătărie in timp ce pregătea mic dejunul, pe tata care habar n-am ce făcea (ştiu doar că era şi el in bucătărie), şi pe restul familiei.
În caz că nu ştiați, mai am incă o soră mai mare şi 3 frați mai mici. Ei sunt Eva, Darius, Lucas şi Denis. Eva are 21 de ani, Darius 16, Lucas 14, iar Denis 10. Mmmda...trăiesc şi ei. Şi da, ştiu că suntem prea mulți, dar am voie să zic asta doar când nu sunt in preajma celor mici, fiindcă nu vreau să se simtă in plus...(iar prin asta vreau să zic că mama nu imi dă voie să le reproşez aşa ceva. Ultima dată când am făcut-o, m-a amenințat că mă leagă de calorifer...deci, mai bine stau cuminte in banca mea).
Aşa, şi cum ziceam...ziua mea a inceput destul de bine! După ce am terminat de mâncat, am mers la fiecare şi i-am salutat. Pe mama şi pe tata i-am pupat, pe Eva am salutat-o printr-un "baftă!" (cu ea ma ințeleg cel mai bine), pe Darius...l-am sărit (nu-l suport), lui Lucas i-am dat o palmă după ceafă (avem o relație mai complicată...prin bătaie ne arătăm noi afecțiunea unul altuia) iar lui Denis i-am oferit un pupic pe obraz (nu o fac prea des, dar uneori imi e drag de el...insă se vede că nu e obişnuit, fiincă s-a şters pe față dupa ce am făcut-o...Cred că incep şi pe el să nu-l mai suport). La liceu a fost destul de bine, iar in legătură cu Irina...ne-am impăcat. Acum, tot ce trebuie să mai fac este să ii impac pe ea şi pe Max!
-Hei, ce faci irezistibilo? Incerc să o linguşesc in momentul ăsta pentru a afla dacă situația dintre ea şi Max s-a schimbat.
-Bine, ce vrei să afli?!
