The photographer|l.s|

Four

Au trecut mai bine de doua samptamani de la incidentul din gradina botanica, iar acei ochii de un albastru elecrizant nu au vrut sa-mi paraseasca mintea vreo secunda de atunci. Dumnezeule! As putea scrie un intreg roman despre acei ochi, descriindu-le culoarea si indensitatea cu care m-au privit. Ar trebui sa-mi revin. Adica pe barbatul acesta nu l-am mai vazut vreodata in viata mea pana atunci si cu putin noroc nu il voi mai vedea de acum. Ma simt ca o adolescenta in calduri. Simt nevoia sa-l sun pe Niall sa vorbim ore intregi despre asta, dar mai bine mi-as veni in fire si mi-as reveni la masculinitatea ce se presupune ca ar trebui sa o am, dar de care nu dau dovada acum.
Intru pe laptopul meu imediat vazand ca am un email de la Horan. Probabil o noua locatie fabuloasa care nu mi se va parea la fel de frumoasa precum el .
"Hei amice, locatie noua cum ti-am promis si defapt te si asteptai. Uite, stiu ca probabil nu vei fi multumit, pentru ca acest oras nu face parte din natura, sau poate da, acesta fiind o jungla urbana. Locatia ta urmatoare este *tobele va rog* : New York. Titlul articolului : <<Jungla urbana>>.
Imi pare asa rau frate ca nu te pot trimite literalmente intr-o padure sau ceva. Stiu cat de mult detesti toata aglomeratia orasului si toate alea.
P.S: da vina pe Briott nu pe mine.
P.S.S. te iubesc frate
P.S.S.S nu-s gay"

Chicotesc dupa ce citesc si recitesc email-ul lui. New York-ul ar putea fi ca o usoara relaxare. Avand in vedere ca imi pot face treaba de pe acoperisul penhouse-ului meu. Macar stau acasa si asa Ella vroia sa mi-l prezinte pe nepotul ei sau era fiul... Oricum, ii scriu un raspuns lui Niall spunandu-i ca nu-i nici o problema si ca ar trebui sa se relaxeze pentru ca nu sunt asa un egoist si un fraier sa ma supar pe toata lumea din orice.
Cred ca ar trebui sa-mi incep munca. Ma documnetez despre cele mai necunoscute obiective din NY, descomperind ca la cateva strazi de mine se afla o galerie de arta pentru amatori, viitori pictori profesionisti. Dupa ce imi iau ceva lejer dar totusi elengant pe mine, cobor alene scarile dand de Ella ce, spre mare mea nesurprindere gatea ceva.
-Ella, scumpo, iti voi spune pe scurt. Niall a trimis un email pentru o noua destinatie care era, culmea, fix NY. Am descoperit o galerie de arta la mai putin de doua strazi distanta si vreau sa fac niste poze. Dragut nu?
-

Superb! Bun... Harry, in drum spre casa intra la un supermarket si ia ce ti-am scris pe lista asta te rog!
-Pentru?
-Ti-am spus ca vine James la noi astazi, vreau sa-i va pregatesc ceva gustos pentru cina.Imi inmaneaza o lista de cumparaturi si ma saruta parinteste pe frunte dupa urca spre camera mea. Nu ma asteptam la asta, dar avand in vedere ca locuiesc cu o batranica bipolara in casa ma pot astepta la orice.
Imi iau cheile de la Range Rover-ul meu si ma indrept la fel de lent spre acea cladire, continuand sa ma imi trag palme mintale pentru ca nu mi-am amintit de intalnirea cu acel James. Galeria era inca deschisa spre norocul meu. Intru, de aceasta data grabit, pe usa din lemn masiv de cires. Totul era de un alb imaculat, ici colo cate un stalp din marmura. Pe fiecare perete, incrusiv pe stalpi era expus cate un tablou. Mi-a fost inmanata un pahar cu sampanie de capsuni continuandu-mi drumul spre primul exponat. Acesta ilustra o amestecatura de culori puse intr-o forma circulara. Culorile erau de la nuante deschise la nuante din ce in ce mai inchise. M-am uitat la numelr autorului si numele picturii: "Nicolas Hordan- Circle of life " . Trec la urmatoarea lucrare. Un peisaj al unui apus pe mare, de o parte si de alta a astrului se puteau observa sters doi ochi verzi. O nuanta delicata, dar totusi patrunzatoare de verde. Am putut recunoaste peisajul ca apartinand insulei Tuvalu, insula pe care am vizitat-o de curand. Am apucat sa fac si eu cateva fotografii ale aceluias apus doar ca pozele i le-am dat acelui pustan din Gradina Botanica. Si atunci m-am lovit. Tabloul acesta era facut dupa fotografiile mele. Nu cred. Nu avea cum. M-am uitat in josul lucrarii: " Louis Tomlinson- De la acei ochii verzi ". Ochii mi s-au marit, fiind in stare de soc. M-am intors pe calcaie, vrand sa par destul de calm chiar daca imi era imposibil. Am mers spre ospatarul ce mi-a inmanat bautura si care inca mai impartea cateva unui grup.
- Scuza-ma! Harold Styles de la The Forest. Ii arat legitimatia si continui: am fost trimis sa fac cateva fotografii acestor exponate, iar unul dintre ele mi-a astras indeosebit atentia, ii spus si imi intrept atentia spre tablou. As dori sa vorbesc cu autorul acelei opere de arta, inafara faptului ca as vrea sa ii cumpar pictura as dori sa ii iau un interviu. Baiatul isi facu ochii cat cepele cand auzi ce tocmai i-am spus.
- S-sa cum-mparati tabloul? Dau afirmativ din cap, dandu-i un impuls ridicand mana invitandu-l sa-l cheme. Intre timp, m-am indreptat spre lucrare analizand-o mai indeaproape. Deodata simt o palma atingidandu-mi umarul atat de fin ca de abia am simtit. Statea cu privirea in pamant, desi nu puteam sa-i vad fata stiam sigur ca e el .
-Am auzit ca ati dori sa... Se opreste ridicandu-si privirea ramanand la fel de uimit ca mine.
- Da as dori sa iti cumpar lucrarea...,imi indrept privirea spre numele lui scris in josul tabloului, Louis. Ii spun total dezinvolt, adaugand un mic zambet inocent la final.
- Umm...eu ... Domnule...
-Styles, il completez.
- Da, domnule Styles sunteti sigur ca ati dori sa-mi cumparati lucrarea? Adica probabil sunt lucrari cu mult mai bune decat a mea pe aici, de ce tocmai a mea.
-Uite, domnule Tomlinson nu as dori sa ajungem la a impartasi avantajele si dezavantajele celorlalte picturi fata de a ta. Hai doar sa imi povestesti, in linii mari de unde te-ai inspirat?
-Pai, domnule Styles, dupa acea intalnire cu dumneavoastra in acel institut, si dupa ce am vazut multitudinea de peisaje splendide pe care le-ati surprins, nu am putut sa nu imi permit sa va "imprumut" doua fotografii, pe care am incercat sa le recreez cat am putut in acest tablou. Nu si-a luat nici o secunda ochii de pe lucrarea sa, eu pe de alta parte ma uitam la linia proieminta creata de oasele obrajilor sai.
- Imi amintesc ca mi-ai luat doua fotografii ale aceluias loc, una perfecta si una cu o multitudine de defecte. De ce?
- Amandoua erau perfecte. In una dintre ele soarele lumina mai puternic, iar in a doua doar putin mai slab. V-am rugat sa mi-o semnati pe cea nesesizabil imperfecta deoarece pe aceea vroiam sa o pastrez pentru mine iar cealalta vroiam sa o pictez.
- Ochii... Ochii ce se vad pe fundal... Cui apartin? Atunci si-a luat, pentru prima data de cand vorbesc cu el, ochii de pe tablou si s-a uitat la mine. Ma privea fix in ochii, intredeschizandu-si buzele pentru o secunda crezand ca vrea sa-mi spuna ceva,dar nu. Doar a lasat un oftat infundat sa iasa prin acele buze subtiri intrepandu-si iar raza vizuala spre pantofii lui. A bombanit ceva auzindu-se doar el.
-Scuza-ma?
- Nu, ochii nu apartin nimanui fizic, sunt doar creatia imaginatiei mele. Verdele acesta smarald s-a format intamplator prin combinarea la intamplare a mai multor nuate de verde cu alb si negru si bej. Dupa ce a spus aceasta, s-a lasat o liniste mormantala intre noi, amandoi uitandu-ne la pictura.
- In vreo, ma uit spre ceas care imi indica ora 18:40, douazeci de minute trebuie sa iau cina cu cineva, doriti sa ma insotiti.
- Huh?!
-In douazeci de minute iau cina cu cineva. Doriti sa ma insotiti? Stiti dumneavoastra pentru a mai discuta despre pictura si pretul acesteia.
- Sigur...spune usor retinut. Isi indreapta dinnou privirea spre mine, avand vedere perfecta spre ochii lui.
-Irisul dumneavoastra are o nuata superba de albastru si gri, soptesc, adresandu-ma lui dar totusi vrand sa nu ma auda.
- Mulumesc, zambeste scurt. Ii raspund tot la fel de timid invitandu-l la masina. Ma opreste cu un semn scurt cu degetul mimandu-mi sa-l astept. Isi ia la revedere de la invitati, spunandu-i chelnerului ceva. Dupa se indreapta spre mine cu un zambet mare pe fata.
-Gata?
- Sa mergem, ii raspund.
Ii pun mana usor pe spate conducandu-l la masina.
Presimt ca va fi o seara...interesanta.