The photographer|l.s|

Thirteen

Ma plimbam ca un disperat pe holul spitalului asteptand ca doctorul sa iasa din salonul lui Lou. Eram ingrijorat. Il iubeam, acum stiam sigur asta. Cum dracu s-a intamplat asta nu stiu, dar s-a intamplat. M-am indragostit de un pictor amator, sarmant, talentat si superb. Incep sa cred ca sunt bisexual, dar mi se pare destul de ciudat pentru ca niciodata nu am mai fost atras de un barbat. Louis are acel ceva care poate transforma un barbat straight intr-unul gay doar cu o privire. Sunt asa norocos ca am fost unul din barbati pentru care sa simta la fel. De asemenea constientizez cat de prost sunt. Nu mi-am dat seama cat de mult tine la el si l-am distrut crezand ca asa ii fac un bine. Intr-un sfarsit doctorul Kracals se intreapta direct spre mine si Bella.
-E bine? Intreb speriat.
-Nu. Este subnutrit. I-am bagat sonda gastrica pentru ca nu poate inchiti nimic. Sper ca isi va reveni in curand, dar deocamdata este mult prea slabit. Puteti intra, va poate auzi, pentru ca este constient, dar cum v-am spus e mult prea slabit pentru a va vorbi.
I-am multumit doctorului si am intrat in salon. Mii de lacrimi mi-au parasit ochii cand l-am vazut. Le-am sters repede pentru ca nu voiam sa ma auda plangand. Mi-am tras un scaun si m-am asezat langa patul sau. I-am luat mana firava intre palme si am strans-o usor. Era conectat la aparate si avea doua perfuzii, cate una im fiecare antebrat, plus o masca de oxigen. Fata ii era trasa, iar pielea ii era atat de alba, comparativ cu cearsafurile pe care se afla.
-Lou...soptesc, lasand un alt sir de lacrimi sa-mi ude obraji. Imi apre asa rau ca esti aici din cauza mea, vocea mi se schimbase. Se observa ca plangeam ca un fraier. Imi pare rau ca sunt un asa prost si ca am incercat sa te indepartez de mine crezand ca e mai bine pentru tine sa traiesti langa un om normal. M-am mintit pe mine insumi. Am nevoie de tine ca de aer Lou. Te rog...te rog mult nu ma lasa acum. Nu acum cand am cea mai mare nevoie de tine. Mama a avut un accident de masina ieri. In aceeasi zi cand am venit acasa si te-am gasit. E intr-o stare critica. Daca nu se va mai trezi voi ramane cu tine. Daca nici tu nu te vei trezi voi ramane singur. Voi ramane sigur din nou
...un hohot de plans ma cuprinde. Ii simt mana cum ma strage de abia simtind asta. Incerca sa isi deschida ochii si sa imi sopteasca ceva dar l-am oprit.
-Shhhhh... spun strangandu-ti mana si mangaind-o. Imi sterg lacrimile si continui. Multumesc ca incerci sa nu ma lasi singur. Acum odihneste-te. Voi suna la spitalul din UK sa vad daca mama e okay. Revin si-ti spun. Dai usor din cap, iti dau masca jos si te sarut firav pe buze, apoi pe frunte si plec din salon. Bella vorbea la telefon.
-Faceti ceva, va rog! Nu va suporta o alta pierdere! Plangea. M-am intreptat spre ea. Am asteptat sa termine convorbirea si s-a intors spre mine.
-A murit? Soptesc lasand privirea in jos.
-Nu, ma saruta pe ambii obraji. E in coma. Daca nu se trezeste o vor deconecta de la aparate.
-Du-te si vorbeste cu Lou. Ma duc acasa. Trebuie sa ma odihnesc. A incercat sa ma linisteasca dandu-mi o imbratisare. M-am abtinut sa nu plang pana acasa. Mi-am aruncat jacheta pe canapea si am urcat in camera mea. M-am dezbracat ramanand doar in boxeri. M-am bagat in pat asezand patura peste mine incepand sa plang. Ma gandesc la cum se poate duce dracu toata viata mea in cateva secunde. Cum pot sa pierd singura mea raza de speranta, singura mea amintire a Gemmei. Nu vreau sa cred macar ca o voi pierde pe mama cum am pierdut-o pe Gemma. Nu vreau sa ma gandesc ca Lou nu is va reveni. Nu vreau sa traiesc in aceasta realitate, pentru ca aceasta realitate ma distruge mintal mai mult decat sunt deja. Imi urasc viata asa de mult in momentul acesta: am o boala mintala, sora mea care imi era singurul sprijin a murit, mama mea care imi este sigura mea raza de soare este intr-o stare critica la fel si singura mea speranta de a fi fericit vreodata.
-Doamne daca ma auzi, si cred ca o faci, vreau sa-ti cer sa ma ierti pentru toate rahaturile pe care le-am facut si stiu ca ma pedepsesti pentru ce am facut, dar te rog, te rog nu ma pedepsi in felul acesta, pentru ca nu sunt suficient de puternic. Sunt un las. Un alt hohot de plans imi taie rasuflarea. Nu vreau sa o pierd pe mama sau pe Lou. Ii iubesc atat de mult... Dumnezeule, nu as putea descrie in cuvinte cat de mult ii iubesc. M-am ghemuit mai mult trangandu-mi genunchi in brate. Am adormit intr-un final plangand.
****
Telefonul imi suna in disperare. Il ridic si oberv ca e Bella.
-Da Bell.
-Harry... vrea cineva sa-ti vorbeasca.
-Sigur.
-Hei...vocea ragusita a lui Louis de abia se aude in difuzor.
-Dumnezeule, esti bine? Mi-am facut atatea griji! Acum ma imbrac si vin la spital! In mai putin de doua minute ma vei vedea acolo! Multumesc lui Dumnezeu ca vorbesti cu mine acum! M-am ridicat din pat si m-am imbracat in timp ce ii spuneam asta. M-am dus la baie si mi-am facut rutina pe repede inainte auzindu-l cum chicoteste in telefon.
-Cum e mama ta? Timpul s-a oprit in loc. Uitasem de mama.
-Daca nu se va trezi din coma o vor scoate din aparate, spun cu o voce stearsa. Presimteam ca voi plange asa ca mi-am mai dat cu un rand de apa pe fata.
-Suna la spital si apoi sun-o dinnou pe Bella sa vorbesti cu mine.
-De ce nu te pot suna direct pe tine?
-Telefonul meu e spart undeva prin camera ta. Ma incrunt usor fara sa mai pun intrebari.
-Okay. Vin spre tine. Spun si ii inchid. Apelez cu degetele tremurande numarul spitalului din Holmes Chapel.
-Alo.
-Sunt fiul doamne Anne Styles Cox.
-Ce s-a intamplat cu ea?
-Accident de masina. Este in coma. Pot vorbi cu doctorul.
-Doamna Anne Cox ...repeta aceasta. Sigur acum va fac legatura. Astept cateva secunde si aud o voce groasa salutand.
-Harry Styles. Fiul lui Anne Styles?
-Sigur.
-S-a trezit? Intreb tremurand.
-Da. Sincronizare perfecta defapt. E treaza de vreo 20 de minute.
-Iisuse, e bine...soptesc pentru mine usurat.
-Fractura craniana, fractura membrului superior drept. In rest e bine. Rade.
-Multumesc mult. Nu am putut ajuge in Anglia din cauza unei probleme de sanatate a unei persoane foarte importante.
-Nu v-am cerut socoteala Domnule Styles. Sper ca persoana respectiva sa fie bine.
-Va fi, zambesc. Imi inchide telefonul in nas. Imi iau cheile si pornesc spre Lou.
-Lou...soptesc si ma napustesc asupra lui cuprinzandu-l intr-o imbratisare de urs. Sa nu ma mai sperii asa niciodata, il indepartez si il sarut apasat pe buze. Inca imi era frica sa nu-l sparg la cat de fragil parea, dar nu cred ca mai rezistam mult fara micul meu pictor.
-De parca ti-ar pasa Styles. M-ai lasat singur fara nici o explicatie. Stii ca nu trebuie sa dai mereu vina pe boala ta. Te iubesc H.! Te iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Cum crezi ca as putea rezista mai mult de o zi fara tine? Ai plecat sapte zile, numarate Styles. E vina mea...eram socat. A inceput sa planga ascunzandu-si fata in palmele lui mici si scheletice.
-De ce sa fie vina ta iubire? Eu sunt dobitocul care a plecat. Tu esti doar ingerul ranit ce sufera. Da stiu ca m-ai inselat, dar nu meritai toate astea...Ii sarut ochii pe rand, apoi obrajii, fruntea urmand buzele lui rozalii si mainile lui fine. Te iubesc, Louis! Te iubesc cum nu cred ca am mai iubit pe nimeni pana acum! Vreau sa-ti multumesc ca ai aparut tu si m-ai facut sa simt asta, pentru ca fara tine nu as fi stiut cum se simte asta. Vai ce siropos am sunat, rad facandu-l si pe el sa rada.
-Ai sunat dragut! Mai taci! Rade si imi saruta nasul!
-Mama s-a trezit din coma! Zambec si mai mult cand vad ce uimit e.
-Serios?! Bella intervine, dandu-mi seama abia acum ca ne privea.
-AI AUZIT TOATE CHESTIILE CURSI PE CARE I LE-AM SPUS IUBITULUI MEU?! rad facand-o si pe ea sa rada. Isi apasa pe tampla si mineaza un "sters" cu o voce pitigaiata. Chicotesc.

****After two weeks****
Louis intra in apartament cu doua plase pline cu mancare.
-Sunt pe canapea iub! Tip in asa fel incat sa ma auda.
-Mi-am dat seama! Tipa inapoi si se arunca in bratele mele. Sunt intins deci sa izbit ca o vita pe stomacul meu.
-AUCH!
-Scuze bae! Iti aseaza palmele peste pieptul meu si barbia peste ele. Se apleaca usor si ma saruta fin pe buze. Cum sa nu-l iubesti? Arata mult mai bine acum si ma bucur ca am contribuit la a-l mentine la regimul alimentar prescris.
-Ce gatim? Avem acest obicei de cateva zile in care gatim impreuna pentru ca, spune el, trebuie sa invete sa gateasca si alte feluri de mancare inafara de pizza si cartofi prajiti. Casa este destul de mare, m-am gandit ca fetele sa se mute aici saptamana viitoare.
-Lou, iubirea mea...
-Da...se pisiceste el.
-Ce-ar fi daca fetele s-ar muta aici cu noi.
-Doar Fizzy si gemenele iubire. Lottie va pleca la facultate.
-Deci esti de acord?
-Normal ca da. Doar sunt surorile mele. Plus ca ma bucur ca le iubesti, asta ma face sa te iubesc si mai mult.
-Oh serios? Il trag mai aproape de mine, desi practic eram lipiti.
-Serios, rade prinzandu-mi carliontii care acum aveau o lungime medie, pana la barbie aproximativ.
-Da*sarut*Si*sarut*fetele*sarut*te*sarut*iuuuubesc*sarut* Stii de ce?
-De ce? Rad. Imi mangaie scalpul. Isi extrage o mana din parul meu pentru ca a-mi mangaia cu seriozitate obrazul.
-Pentru ca esti perfect. Doar uita-te la tine; cine nu te-ar iubi? Rad auzindu-l.
-Ba tu esti mai perfect ca mine. Cand am iesit la Mall ieri, erau atatea fete care-si intorceau privirile spre fundul tau.
-Eu am vazut si femei si barbati si baieti si fetite si babe si mosi si caini si pisici si copaci holbandu-se la tine. Deci bitch pls... Esti mult mai perf iubitule, asa ca foloseste gura aia pentru altceva nu pentru a ma contrazice pe mine.
-Vrei un oral, Tomlinson, si il ceri subtil?
-Pfff...eu? Rade prefacandu-se ranit.
-Nu ma fa sa te iubesc si mai mult, inimioara mea nu mai suporta, ma prefac ranit. Se apleaca si incepem un sarut pasional. Ma ridic in sezut lasandu-ma purtat de val, asezandu-mi mainile pe posteriorul lui sublim. Geme usor in sarut cand il strang usor. Isi aseaza mainile pe pieptul meu urcandu-le pana la ceafa mea, adancind sarutul.
-Sus? Intreb dezlipindu-ma din sarut, el coborand spre maxilar muscand brutal din cand in cand.
-Mai intrebi? Geme facandu-mi madularul sa se intareasca mai mult de cat era inainte. Ii sprijin fundul cu mainile, el incolacindu-si picioarele in jurul bazinului meu, continuand sa ma sarute pe unde apuca. Am alergat literalmente cu el pe scari, impiedicandu-ma de cateva ori. Deschid usor neindemanatic si il arunc pe pat. Incep sa-i sarut gatul brutal, el intorcandu-ma acum fiind deasupra mea.
-Nerabdator? Rade sarutandu-ma scurt.
-Mai intrebi? Ii ador rasul, il ador. Ii ador zambetul, ochii, pometii, parul, corpul , inima, sufletul, fundul, picioarele. Tot ce tine de el este perfect.
~~~~~~~
Capitolul urmator va fi smut, deci pls iertati-ma pentru acest sfarsit :)) va iubii dubiii :)))