The photographer|l.s|

Six

I-am trimis fotografiile pe care le-am facut galeriei si tabloului domnului Tomlinson lui Niall. Inca sunt fermecat de profunzimea si sentimentul acela ciudat cand ti se strage stomacul ma stapaneste de fiecare daca cand ma gandesc la el. Sunt distras de sunetul telefonului meu ce suna incontrolabil. Raspund fara a ma uita la apelant.
-Styles la telefon.
-Hei amice! Niall te deranjeaza. Mi-ai trimis cateva fotografii cu cateva tablouri pentru articolul ala nu?
-Yup! De ce? Nu-ti plac?
- Oh Dumnezeule, Styles! Sunt divine! Ai scos in evidenra frumusetea "junglei urbane". Daca ai putea sa imi mai trimiti si cateva si de pe acoperisul tau ar fi grozav.
- Sigur! Doar asta aveam de gand sa fac la inceput, dar am fost oarecum distras de arta si chestii. Spun, vocea mea stingandu-se pe final. Pana cand sa ti le trimit?
- Pana maine. Bun, daca ne-am inteles ne auzim maine. ADIOS AMIGOS! PACE! tipa in difuzor si inchide. Imi blochez telefon chicotind. Imi iau echipamentul, urcand pe acoperis, nu inainte sa o anunt pe Ella.
Este 17:00. Aici am un fel de canapea cu ovala decorata ca o grefa, destul de incapatoare pentru doua persoane, pe care as putea dormi in caz ca voi vrea sa fac poze pe timpul noptii. Mi-am asezat aparatul pe suport si am luat mai multe catre din diferite pozitii, dupa m-am asezat pe grefa, asteptand lasare serii. Doar stateam si admiram linistea ce se lasa incet. Locuind la o distanta destul de considerabila de oras, puteam sa-l vad, dar nu puteam sa-i aud galagioasa si enervanta voce.
M-am desprins usor de lumea in care traim, gandidu-ma dinnou la el, si la ochii lui, si la inalimea lui, la rasul, la zambetul lui, la frumusetea de care dispunea. Mintea imi era asa incarcata ambundent cu el incat nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic frumos la lumea asta.
-Domnule Styles... Ma rotesc auzindu-mi numele soptit. Louis. Purta un hanorac negru jeans si converse de acceasi culoare. Arata divin...ca intotdeauna.
-Te pot ajuta cu ceva d-le Tomlinson?
-Um...am venit sa-mi cer scuze pentru iesirea mea de acum doua seri si pentru ca v-am stricat cina in familie.
-Totusi nu inteleg, stimabile, de ce ai reactionat asa?  Un singur gand mi-a trecut prin cap si anume: ca ai inceput sa plangi pentru ca nu e adevarat ce am spus. Adevarat?
Auzindu-ma a inceput sa se agite scarpinandu-si ceafa stresat.
-Pai ...
- E okay...Puteai sa-mi spui totusi ca esti gay, astfel nu mai ajungeam sa-ti fac asta. Ii spun bland. Bun acum ca am clarificat asta, doresti sa mi te alaturi? Ii fac semn spre locul din grefa de langa mine. Stateam amandoi si priveam cum lumina naturii se stinge, lumina orasului luandu-i locul. Ma ridic speriindu-l, si ma indrept spre aparat sa mai iau cateva cadre. Ii simteam privirea pe mine, eu nu purtand altceva decat un tricou si o pereche de pantaloni scurti. Priverea sa imi ardea pur si simplu pielea.
-Iti place ce vezi domnule T.? Ii spun fiind inca atent la reflectivul meu, zambit oarecum draceste. Imi indrept intr-un sfarsit atenti la el, observand ca nu-mi raspunde. Obrajii i s-au colorat intr-un rosu aprins, chicotesc privindu-l. Ma indrept spre canapea asezandu-ma, dinnou, langa el. Stam cateva minute bune in aceeasi pozitie dupa il aud spunand:
- Da. Un simplu si scurt "da".
-Huh?! Imi indrept privirea spre el si el spre mine continuand.
- Da, imi place ce vad. Imi maresc ochii cat cepele. Nu ca mi-e nu mi-ar placea ce vad la el, ba din contra ador tot ce tine de el. Si nu stiu ce e mai ciudat, faptul ca simt la fel pentru el, sau faptul ca mi-am dat seama cat de gay am fost tot timpul.
- Si mie ...soptesc doar pentru mine, dar dupa expresia lui uimita imi dau seama ca m-a auzit. Se ridica in sezut, continuand sa se uite la mine uimit. Continua sa se holbeze si eu la fel.
- Oh la dracu cu toata ratiunea asta! Spun printre dinti ridicandu-ma si lipindu-mi buzele de ale lui. Imi raspunde la sarut imediat. Buzele noastre se miscau in sincron, portrivindu-se ca doua piese de puzzel, PERFECT. Totul era atat de perfect. L-am prins de ceafa aducandu-l mai aproape de mine, adancind sarutul, el la randul sau prinzandu-mi parul in pumnii lui mici. Am continuat asa minute bune, oprindu-ne intr-un final recapatandu-ne respiratia. Au fost atatea sentimente intr-un singur nenorocit de sarut, incat pur si simplu imi dau seama ca incep sa am sentimente pentru barbatul asta.
- Ce a fost asta? Spune gafaind.
-Nu stiu...scuze. Ii spune incercand sa ma ridic, el prinzandu-ma de mana, trandindu-ma inapoi pe pat si napustindu-se asupra buzelor mele. Doamne, se simtea asa bine, el fiind asezat peste mine, in genunchi, cu cate un picior de-o parte si de alta a corpului meu, sarutandu-ma apasat de parca ar fi vrut sa faca asta de secole, dar nu a avut suficient curaj.
Imi aud telefonul sunand trezindu-ma din visul meu, dandu-mi seama ca dormeam. A fost doar un vis, doar un nenorocit de vis ce parea atat de real. L-am visat pe Louis ... Raspund la telefon fara sa ma uit la apelant.
-Styles la telefon! Spun nervos.
- Domnule Styles, sunt eu...Louis.
- Da domnule T. Cu ce va pot ajuta? Rasuflu in receptor detensionandu-ma.
-V-am sunat pentru a-mi cere scuze pentru nerozia mea. Imi pare enorm de rau ca am reactionat asa si ca v-am stricat cina.
- Domnule T., chicotesc. Nu este nici o problema, si asa nu-mi prea placea unde se intreptau lucrurile.
- Pfiu...si eu care credeam ca v-ati suparat pentru ca v-am stricat cina si sunteti atat de suparat pe mine incat nu mai vreti sa vorbiti vreodata cu mine, sau sa aveti vreo legatura cu mine.
- Dumnezeule, Tomlinson! Imi face o deosebita placere presenta dumneavoastra. In legatura cu tabloul. Sper ca mai este valabila oferta de a-l vinde.
- Bineinteles!
-Am gasit un local superb in centru, am putea merge acolo sa discutam.
-Sigur, cum se numeste?
-Nu conteaza, doar spuneti-mi adresa dumneavoastra si voi veni sa va iau de acasa. Dupa ce-mi spune adresa, imi confirma ca acesta este numarul lui de telefon, ramanand sa ne auzim ziua urmatoare. Ii inchid si ma asez dinnou pe canapea oftand. Visul asta m-a bulversat total. Continui sa privesc luminile orasului, atipind dinnou.