The photographer|l.s|

Five

Imediat ce intru in masina pornesc motorul si o sun pe Ella.
- Hei papusa, ce faci?
-Harold, puteam sa jur ca vei intarzia! Trebuia sa imi aduci ce te-am rugat sa-mi cumperi acum o ora! Noroc ca ai lasat cealalta masina acasa si l-am trimis pe Andrew sa-mi cumpere! James poate ajunge din minut in minut! Unde esti?
-Ella, scumpo si eu te iubesc. Ce vroiam sa-ti spun e ca imi pare enorm de rau dar am fost distras de ...m-am uitat subtil la Louis, surprindu-l uitandu-se la mine, i-am zambit timid.
-De ce ai fost distras, ma rog? Ella era cu siguranta nervoasa pe faptul ca am intarziat.
- Munca Annabella, de ce crezi ca am plecat de acasa? Dar nu de asta te-am sunat ci pentru ca, pe langa James vom mai avea un invitat.
- Harry, scumpule, trebuia sa fie ceva in familie, nu afaceri.
- Ella, ce stie James despre mine?
- Ca numele tau este Harold, ca esti forogra, si ca ai bani...
- Vom avea o cina in familie.
- Nu si daca tu aduci pe cineva cu care sa discuti afaceri...
- Ella, Louis nu e asociatul meu, ci un foarte bun prieten. Il poti considera un membru al familiei.
- Bine, doar grabeste-te, va ajunge in orice secunda...O! Cred ca a ajuns! Grabeste-te! Imi inchide telefonul probabil intampinandu-l pe James singura. Ii inmanez telefonul lui Louis sa-l tina pana ajungem la destinatie. Drumul pana acasa este scurt si foarte tacut. Din cand in cand mai schimbam cate o impresie despre diferite localuri la care am putea purta discutia despre pretul tabloului.

Odata ajunsi, iesim din masina si ne indreptam spre intrarea in bloc. Chem un lift, si mai trag o privire spre el analizandu-l. Parul ii statea absolut perfect. Nu era imbracat in costum cum ma asteptam initial sa-l vad. Cand mi-a fost prima data prezentat nu am putut sa-i observ tinuta totala. Era imbracat cu o pereche de jeans negri, o camasa alba, o cravata neagra si un sacou de aceasi culoare. Cravata ii era putin desfacuta asa ca am incerca sa i-o asez.
-Lasa-ma sa te ajut, ii spun si ma intind sa i-o aranjez.
-Ce incerci sa faci?! ma opreste teatral prinzandu-ma de mana.
-Sigur nu incerc sa te srangulez cu propria-ti cravata intr-un lift care se poate deschide in orice secunda dezvaluindu-i pe Ella si nepotul ei aiurit. Ii gestigulez cu mainile prin fata sustinandu-mi ideea. Ma uit spre el, observand ca era rosu la fata incercand sa se abitina sa nu rada. Ma abtin de asemenea si eu, pot spune chiar eroic, sa nu izbugnesc intr-un ras isteric, dar esuiez deplorabil, incepand amandoi un ras haotic. Rasul nostru amplificandu-se; radeam ca fraieri unul de rasul altuia. Doamne e asa frumos cand rade. Pometii i se ridica formand mici riduri adorabile in jurul ochilor sai, facandu-se atat de mici incat nu le mai pot observa superba culoare patrunzatoare. Cred ca rasul si zambetul lui ar putea salva vieti. Pe a mea sigur a salvat-o. Liftul se deschide brusc scotandu-ma din trasa farmecului lui. Ii dau cale libera sa iasa primul din lift, facand-i semn sa ma urmeze spre living.
-Ella, scumpo, am ajuns.
-Harry suntem in bucatarie. Vino sa-l cunosti pe James!
Ma indreptam molcom spre locul indicat cu Louis pe urmele mele. Ajuns acolo mare mi-a fost mirarea sa-l intalnesc pe Liam J. Payne.
-Oh Liam, nu as fi crezut! Spun, un zambet enorm asternandu-se pe fata mea. Liam este tipul omului calm si iubitor. Are un accent pronuntat, rostind cuvinte intr-un ritm alert. Daca nu esti pe faza nu poti intelege nimic din ce spune.
-Ohmygod! Harry esti chiar tu?Dumnezeule, deci trebuie sa-ti povestesc despre ce s-a intamplat la firma dupa ce ai plecat! Era asa entuziasmat, vorbind prea repede.
- Stai, stai, stai...ce anume s-a intamplat mai exact?
- O mai tii minte pe Adeline? Am dat afirmativ din cap. Eh ea a inceput un scandal monstru cu managerul nostru, pentru ca s-a enervat Ricardo nu a concediat-o numai pe ea, ne-a concediat pe toti, el renuntand pur si simplu la tot! Gura mi se deschide formand un "O" de uimire.
-Imi pare asa rau Li!
-Nu-ti face griji! Acum ce-i de la Saint Lauren m-au angajat ca model. Ma simt destul de bine pot spune.
-Frumooos! Il lovesc in joaca cu pumnul in umar. Incepand sa chicotim amandoi.
-Puiul e gata! Asezati-va la masa in living si va servesc in doua minute!
Ii urmam "ordinul" Ellei si ne asezam la masa incepand sa vorbim despre diferite lucruri cum ar fi cariera mea, a lui Liam, despre picturile lui Louis. Intr-un sfarsit ni se alaturase si Ella. Mancasem ce mancasem pana cand Ella s-a oprit. Si-a asezat furculita si cutitul sprijinite de farfurie, mai apoi atintindu-si privirea spre mine si Tomlinson care statea chiar langa mine.
-Deci, Louis, Harry, de cand sunteti impreuna? Imi ramasese bucata de pui in gat cand am auzit-o. A spus-o cu o asa o lejeritate de parca totul era absolut normal, iar eu l-as fi adus pe barbatul acesta pe care-l cunosc cu adevarat de vreo doua-trei ore aici cu gandul de a-l prezenta ei. Louis era la fel de socat ca si mine. M-am inecat cand am auzit-o, am tusit de cateva ori dupa am luat o inghititura de vin, Tomlinson mangaindu-ma usor pe spate. Mi-am sprijinit mana de genunchiul, recapatandu-mi respiratia.
-Poftim?! Spun intr-un final. Ella isi repeta intrebare cu o atata dezinvoltura incat simteam ca mor.
-Nu, normal ca nu suntem impreuna! Aproape tip spre ea. Nu sunt gay Annabella, pentru numele Domnului! Si pot spune categoric ca nici Louis, aici de fata nu e! Atunci Louis s-a ridicat brusc de la masa indreptandu-se spre iesire de urgenta pe scari. M-am ridicat si eu si Ella pentru a pleca dupa el, am oprit-o spunandu-i sa-si termine cina cu James, asigurand-o ca totul va fi bine.
Am parasit imediat apartamentul luand-o si eu pe scari dupa el. Avand in vedere ca are picioarele asa scurte este destul de rapid. Era deja la etajul sapte, avand in vedere ca avea un avantaj considerabil, eu fiind inca la zece, incepusem sa cobor cateva patru trepte odata, ajungandu-l si prinzandu-l de antebrat intorcandu-l cu fata la mine. Si-a lasat privirea in jos. Plangea. Nu puteam sa-i vad lacrimile, dar plangea. Isi tragea nasul din cand in cand. Plangea.
-Hei...hei... De ce plangi? I-am ridicat barbia cu doua degete, privirea lui ramanand inca pe podea.
-Tomlinson, uita-te la mine! Ii spun cu o voce blanda, luandu-i mana in a mea. S-a uitat spre mainile noastre impreunate, dupa si-a ridicat privirea rosie, albastrul din ea iesind mai mult in evidenta, si m-a privit direct in ochi. Doamne era asa de divin! Arata absolut adorabil, fiind plans, obraji-i erau rumeni, pe ei fiind cateva dare lasate de lacrimi. Buze sale carnoase erau usor intredeschise. Asta nu era deloc okay. Faptul cum il priveam, gandurile ce-mi treceam prin cap la vedere lui. Bun trebuia sa ma opresc. Si-a retras mana din a mea inainte ca eu sa o fac si a fugit spre un lift. Doar am stat si m-am uitat la el plecand. M-am sprijit de un perete si am alunecat pe el. Mainile imi erau sprijinite de genunchi, privirea fiindu-mi fixa. Ma uitam pe geam la mici picuri de ploaie, si ma gandeam cum mi se va schimba viata acum ca l-am cunoscut pe el .
.....
As dori sa fac acest mic anunt pentru a va multumi din suflet ca-mi cititi cartea. Inseamna enorm pentru mine fiecare vot si fiecare comentariu in care imi cereti urmatorul capitol.
Inca odata mii de multumiri :3