The photographer|l.s|

Eighteen

Pun ultimul pluover frumos impachetat in geamantan. Ma indrept in pat si imi pun o mana sub ceafa. Visele sunt o inchipuire a imaginatiei   noastre, dar al meu parea real. Ma rog, in limita realului posibil unui vis in care sunt doua perspective ale vietii mele.
-La ce te gandesti? Ciocane Lou usor la usa intrand sfios si asezandu-se langa mine. Il iau in brate imediat stragandu-l.
-La tine!
-Vai! Ce mincinos groaznic esti! Spune cu o voce dulce. Acum serios, ce te macina asa?
-Faptul ca trebuie sa plec, iar ...
-Va fi si Niall acolo cu tine, va fi okay.
-Nu e vorba de siguranta, e vorba de tine...nu-mi place cand suntem la distanta.
-Nici mie, frumosule! Ma saruta usor pe nasuc.
-Pastilele, soptesc amintindu-mi de medicamentele mele idioate. Ma ridic din pat si deschid sertarul in care se afla rezervele mele de pastile. Iau cate una din fiecare, in total fiind sapte si le inghit cu ajutorul unui pahar cu apa.
-Te vei instala cu fetele aici?
-Da.
-Cand?
-Oricand vrei, Harry. De ce?
-Vreau sa se obisnuiesca cu acest mediu nou. Va fi mai usor fara mine prin preajma. Fa-le sa se simta ca acasa.
-Vor trebui sa se obisnuiasca si cu tine, iubitule! E casa ta pana la urma.
-Da... se vor obisnui, imi las capul in jos. Imi ridic capul atunci cand ii simt mana gingasa mangaindu-ma pe spate si ii ofer un zambet trist. Mi-e atat de frica sa il pierd. Stiu ca e o posibilitate de 10% sa se indeplineasca, dar pana si acest procent imi da fiori. Niciodata nu m-am gandit ca l-as putea pierde. Chiar mi-am imaginat un viitor intr-o casa cu piscina, in jurul nostru jucandu-se cei 4 copii ai nostri cu cei 4 catelusi. Nu m-am gandit ca voi fi doar eu intr-un final cu nu stiu ce rahat de doctor... nu e viitorul pe care il vreau. Si stiu ca as merita cel mai nasoala viata pentru ca am o boala ce ma face sa fac rahaturi fara sa le gandesc si pe care ajung sa le regret. Mereu m-am gandit la un moment in viata cand voi intalni pe cineva care va avea impreisa ca ma iubeste ca mai apoi sa-mi spuna ca s-a saturat de crizele mele de nebun si ca nu mai suporta. M-am gandit ca acea persoana poate fi Lou... Un sentiment de nesiguranta si de frica ma invaluie. Nu-mi place sa fac nimic singur: sa mananc, sa ma plimb, sa ma uit la filme, sa gatesc. Nu-mi place sa fiu singur. Urasc singuratatea poate la fel de mult ca minciuna. 

-'arry, Niall a ajuns! imi sterg usor lacrimile de pe fata pe care nu se observasem si ies incet din camera. Cobor in sufragerie unde erau Louis si Niall vorbind. Parea ingrijorat, si nu stiu de ce.

-Esti bine? Il intreb pe Louis. Pari ingrijorat..s-a intamplat ceva?

-NU! mi-o taie scurt. ne vedem in trei saptamani, iubitule! imi sare in brate fara sa ma astept. Il strang foarte tare apoi ii dau drumul usor.
- Nu da foc la casa cat timp sunt plecat si um... fetele. Sa nu uiti sa le ajuti cu despachetatul si sa o suni pe Ella in caz ca ai nevoi de ceva. Defapt stai ca o sun acum sa ii spun sa vina sa stea cu voi. Incerc sa-mi scot telefonul din buzunar incepand sa tastez un mesaj Ellei, dar cu un gest gingas ma opreste. Se uita adanc in ochii mei zambindu-mi sfios.
-Vom fi bine Harry! Tu doar... vino acasa repede, bine?
-Cat de repede voi putea! Il mai sarut pt ultima data si ies din apartament odata cu Niall ducandu-e direct la lift. Imi pun bagajele in portbagajul masinii sale si ma uit spre geamurile apartamentului, nevazandu-l acolo. Ma incrunt usor, dar nu dau importanta acestui amanunt uracandu-ma in masina.

***
Creta... ce insula mirifica. E atmosfera de basm si ce iz de mare.
La insistentele lui Niall a trebuit sa ne cazam in acceasi camera. Mi s-a parut destul de ciudat deoarece de fiecare data cand am fost cu el mereu a insistat o camera separata. Probabil ma credea vreun pusti crispat care nu are de aface cu acest domeniu. Ma bucur ca l-am facut sa se razgandeasca in privinta mea.
Imi las echipamentul pe podea si ma izbesc in pat inchizandu-mi ochii si inspirand aerul sarat si umed.
-Esti okay, amice? Se apropie usor de patul meu.
-Da... um ...sunt bine. De ce nu as fi?
-Nu pari a fi bine.
-Zborul a fost lung si obositor, Niall! Sunt doar extenuat, lasa-ma cateva minute si voi fi ca nou. Il aud oftand dandu-se batut.
-Cu tine ce e? Il aud trantindu-se pe pat, dupa cateva secunde cateva motaituri inunda linistea camerei. Zambesc inca avand ochii inchisi.  Iau telefonul si o apelez pe Ella, ea raspunzandu-mi dupa al doilea ton.
-Ce faci, briosica?
-Bine, pisoias, tu cum te simti?
-Lou?!
-Cine altcineva, pisoi?chicoteste.
-E Ella cu tine?
-Mhm, mormaia probabil cu gura plina.
-Ai zis ca nu ai nevoie de ea, zambesc.
-Nu am zis asta, am zis doar ca nu trebuies sa-ti faci griji. Aveam de gand sa o sun pe Ella inainte sa-mi spui tu. Nu ma oit descurca singur.
-Stiu. Zambesc amintindu-mi cat de neindemanatic poate fi cateodata.
-Ai ajuns bine?
-Da, tocmai ce m-am instalat. Niall a si adormit.
-Zbor Obositor?
-Cel mai! Pot vorbi cu Ella o secunda?
-Sigur iubire! Ma suni dupa ce te vei simti mai bine! Te iubesc!
-Si eu te iub, Louie Bouie! Chicoteste la apelativul folosit.
-Alo?
-Ce faci briosica?
-Oh, Harry! Bine micul meu piscotel! Abia am ajuns la Louis cu o caserola de lassagna... ii era foame micutului. Tu ce faci? Ai ajuns bine?
-Da... zborul a fost foarte obositor! Um... Ella voiam sa te rog sa ai grija de Louis si de fete pentru ca numai in tine am incredere ca nu va arde casa si ca nu vor muri de foame si ca va fi curatenie cand ma intorc.Exact...
-Exact cum iti place! Stiu Harry! Du-te si te odihneste si  suna-ne cand mai ai timp, scumpete! Te iubesc!Paaaa!!!!
-Si eu... zambesc trist.

*****
Another chapter everyone!!!!! Sper sa va placa si um... Dati-mi un semn ca va place si ca trebuie sa o continui ...pentru ca mi se pare din ce in ce mai banala... si cred ca si voua ...idk