The photographer|l.s|

Nineteen

Imi asez trepiedul pe nisipul fin. Niall ma urmarea indeaproape examinandu-mi fiecare miscare. Eram concentrat pe obiectivul aparatului vrand sa captez valurile involburate.
-Nu te mai incrunta Harry...
-Um? Ma intorc spre el cu o privire confuza.
-Faci riduri, chicoteste el facandu-ma si pe mine sa zambesc. Era asezat pe un prosop pe nisipul catifelat. Avea genunchii indoitii, coatele sale odihnindu-se pe ei. Si-a aplecat privirea cand m-am uitat la el zambind apoi s-a redresat uitandu-se in larg la cateva barcute.
-Nu cred ca voi avea vreo problema cu ridurile. Deja am, arat cu degetul spre cutele micute din coltul ochilor formate de la ras incontinuu.
-Ale sunt riduri de expresie, Harry. Eu zis de ridurile alea inestetice.
-Orice om e frumos, Horan. Ridul sau orice alta "imperfectiune" sunt etichete. Mie nu-mi place sa atribui etichete oamenilor.
-Nu am zis asta, ofteaza dandu-se batut.
-Ai insinuat-o, bombanesc privind prin obiectivul aparatului facand cateva poze luandu-l dupa si analizandu-le. Erau destul de bune, dar nu suficient.
    Dupa ce am mai luat cateva cadre mi-am zis sa iau o mica pauza si sa ma asez langa Niall pentru a privi. Mi-am intins picioarele, proptindu-ma in podul palmelor lasandu-mi capul usor intr-o parte si zambind. Era frumos. Cu adevarat frumos. Il simteam pe Niall cum ma privea pe ascuns dar nu-mi pasa. Eram atat de acaparat si total indragostit de aceasta atmosfera incat nimeni si nimic nu ma putea scoate din transa. Il aud pe Niall bodoganind ceva, dar decid sa-l ignor concentrandu-ma pe ceea ce-mi era daruit.
-Harry? Insita
-Hmm..
-Cum iti merge cu Louis? Cand numele lui este pronuntat automat simt furnicaturi in stomac. Imi intorc privirea spre Niall, zambind chiar si mai larg daca e posibil.
-Ne intelegem foarte bine. Urmeaza sa se mute cu fetele la mine.
-Are copii? M-am uitat la el analizandu-i figura dezgustata facandu-ma sa rad.
-Surorile lui. A trebuit sa le creasca singur de cand parintii lui au murit intr-un accident de masina.
-Tragic.
-Mhm. Acesta este un din multele lucruri pe care le iubesc la el.
-Surorile lui?
-Nu. Faptul ca dupa tot ce i s-a intamplat inca are zambetul pe buze si puterea pe care surorile lui aveau nevoie sa o vada la el. Louis e un adevarat model pentru ele. Dupa o scurta pauza in care doar valurile luptandu-se cu malul se mai auzeau am inceput iar.
-Stii ce regret totusi?
-Hm? Niall se aseaza intr-o pozitie similara cu a mea.
-Am impresia ca relatia noastra la departat de surorile lui.
- De ce ai crede asta?
-Pentru ca ultimele cateva luni si le-a petrecut mereu in compania mea. Le suna doar noaptea inainte de culcare pentru a le intreba cum a decurs ziua lor si pentru a le ura noapte buna. Le mai suna si dimineata spunandu-le cu ce sa se imbrace si ca le iubeste. Zambesc la amintirea lui Louis spunandu-i lui Daisy ca e prea frig sa-si ia fusta la scoala.
-Nu cred ca e vina ta aici.
-Ba da. De cand a aflat ca sunt bolnav, a vrut sa-mi ofere protectie de zece ori mai multa ca inainte. Nu il merit, dar ma bucur ca din toate persoanele, el a ales sa se indragosteasca de mine.
-De ce?
-Pentru ca aveam nevoie de o persoana ca el sa ma salveze, stii?
-Sa te salveze? De ce sa te salveze?
-De singuratate.  Se lasa dinnou o liniste profunda intre noi. As fi vrut sa-l intreb de iubita lui, de familie, de golf, de viata lui in genera, dar am renuntat la idee. Voiam sa aud glasul marii acum. S-o aud cum rade, chicotind fiind gadilata de razele caldute ale soarelui.
-Vrei sa mancam ceva? Rupe Niall linistea cand soarele se scufundase de-a binelea.
-Da, sigur. Hai la un restaurant cu specific. Aproba. Stai sa-mi strang aparatura. Ma ridic repede de pe prosop si strang trepiedul si aparatul. Mi-l pun dupa gat si trepiedul il pun in ghiozdan alaturi de prosoapele pe care am stat.
-Haide, ii zambesc dulce.
     Dupa ce ne plimbam jumatate de ora cautand un loc decent in care sa mancam, si dupa ce schimbam pareri despre acest loc cat si despre urmatoare locatiile ne intoarcem la hotel.
       Pun mana pe telefon si observ ca aveam 20 de apeluri nepreluate de la Louis si cinci de la Bella. Il apelez imediat pe Louis.
-Hei, iubire! Um... Imi pare foarte rau ca nu ti-am raspuns, dar am fost sa fac cateva fotogragii pe plaja si il aveam pe silentios. Nu spune absolut nimic. Louis, esti acolo?
-Da, avea vocea plansa.
-Hei, hei, hei, hei. Ce s-a intamplat? De ce ai plans?
-Nu am plans.
-Te simt, Louis! Nu ma poti minti!
-Um... Bine.
-Ce s-a intamplat?
-Am avut un cosmar si tu nu erai aici sa ma linistesti si am plans pana acum. Si te-am sunat pentru ca voiam sa-ti aud vocea stiind ca ma voi linisti imediat, dar nu ai raspuns asa ca am plans si mai tare...si ...si...
-Linistes-te, iubire! Imi pare enorm de rau ca nu am putut raspunde. Roag-o pe Bella sa-ti faca un ceai si dormi cu Daisy in seara asta.
-Voi fi bine, Harry! Ofteaza, incercand sa se linsteasca.
- Ma intorc in scurt timp. Promit. Imi lipsesti atat de mult deja.
-Si mie mi-e asa dor de tine. Mi se rupe sufletul cand il aud.
       O durere de cap ma apuca din senin. O durere groaznica, aproape insuportabila. Gem usor de durere incercand sa nu ma fac auzit si sa nu-l ingrijorez.
-Harry s-a intaplat ceva?
-Nu, sunt bine, iubire! Trebuie sa ma duc sa fac un dus pentru ca sunt plin de nisip si trebuie sa o sun pe mama si Bella, mint.
-Okay. Te iubesc, micul meu ingeras!
-Si eu! Ii inchid probabil prea repede. Decid sa intru in dus poate ma va lasa durerea aceasta groaznica, dar inainte o sun pe Bella.
-Buna, Bella.
-Buna, Harry! Ce faci?
-Nu prea bine! Ma doare capul ingrozitor. Poti sa te duci sa-i faci un ceai lui Lou? A avut un cosmar.
-Sigur, scumpule. Ti-ai luat tratamentul?
-Da, trebuie sa-l iau si in seara asta. Nu cred ca lipsa tratamentului imi cauzeaza durerea aceasta groaznica. Cred ca mai mult oboseala. Ma voi duce sa fac un dus si dupa ma voi culca.
-Bine! Ma duc sa-i fac ceaiul lui Louis. Noapte buna! Imi inchide inainte sa ii raspund. Imi iau o pereche de boxeri din valiza si incerc sa ma deplasez pana in dus.
-Faci un dus? Niall se uita la mine si fata sa ingrijorata iese la iveala. De ce esti asa palid?
-Ma doare groaznic capul. Fac un dus sa ma relaxez. Poate imi trece.
-Te-a apucat asa de odata?
-Aparent...
-Ar trebui sa-ti suni doctorul.
-Nu mai am oficial un doctor de cand l-am luat la injurat si aproape l-am omorat.
-Vrei sa sun la urgente?
-Nu. Voi fi bine. Probabil sunt foarte stresat, ii spun si intru imediat in baie pentru a mai evita interogatoriul. Ma dezbrac si imi asez frumos hainele pe capatul cazii, bagandu-ma repede in dus dand drumul apei fierbinti sa-mi relaxeze muschii. Ma las usor pe peretele dusului, picaturile de apa izbindu-mi-se de fata. Dupa zece minute in care am stat pur si simplu lasand aburul sa-mi limpezeasca gandirea si sa ma relaxere intr-un totul ma ridic si pentru a-mi aplica gelul meu de dus cu aroma tropicala. Imi spal capul si corpul, iesind mult mai relaxat. Imi imbrac boxerii si imi invelesc parul intr-un prosop. Cand ies din baie il observ pe Niall dormind profund. Imi iau un tricou din valiza si o pereche de pantaloni scurti, mai apoi sun la roomservice pentru a-mi comanda un ceai cu aroma de fructe de padure-preferatul meu.
      Mai navighez putin pe instagram pana imi vine ceaiul. Ma mai uit putin prin pozele pe care le-am facut si decid sa postez una.