Reminder

Capitolul 5/8

Aveam unul de la tata, fac click pe mesaj pentru a-l citi, il el scria:

"Haru, voiam sa-ti spun ca te iubesc si nu vreau sa te sperie faptul ca s-ar putea sa nu ma mai vezi. Nu te speria. Tata te iubeste!"

Cum adica nu-l voi mai vedea?...
Nu inteleg, se refera ca s-ar putea sa isi piarda viata?
Nu vreau chestia asta!
Am suferit foarte mult dupa ce s-a desparit de mama...dar pai sa moara.
Sterg mesajul si incerc sa nu-l bag in seama.
Ies din camera mea, iau cheile de pe dulapiorul de langa usa, ies pe usa si o incui.
Ma urc in lift, iar cand cobor ma indrept spre casuta postala,o deschid si am din nou o scrisoare de data asta scria la expediator numele,era Jungkook, asa ca o deschid repede si o citesc.

"Ma bucur ca am putut sa-ti spus ce simt pentru tine, atunci cand ai primit o scrisoare in care sa ne intalnim de la mine era, te-am asteptat, dar nu ai mai aparut, te plac mult Haru."

Eram asa fericita! Deci toate scrisorile primite erau de la Jungkookie.
O fac paturele si o bag in buzunar dupa care ies din bloc.
Afara ma astepta Jung, cand il vad il salut iar, el se intoarce spre mine zambindu-mi.
Zambetul lui este atat de frumos.

-Hei, ce faci?

-Bine, ma duc inapoi la spital sa stau cu Haru.

Se uita isistent la mine cu zambetul pe buze.

-Stai linistit, am primit toate scrisorile.

Si scot din buzunar scrisoarea primita.
El se inroseste in obraji abtinandu-se sa nu rada, dupa care se apropie usor de mine imbratisandu-ma.

-Tu esti fata pe care o vreau. Pe tine te iubesc si vreau sa te protejez.

Auzind vorbele astea simteam cum inima imi batea atat de tare incat voia sa-mi iasa din piept.
Nu-mi venea sa cred ca el imi spunea acele vorbe.
Dupa asta ne urcam intr-un taxi pentru a merge la spital.
Odata ajunsi in fata spitalului, coboran din taxi si intram in spital indreptandu-ne spre salonul unde se afla Eun.
Ajung in dreptul usii, o deschid si intru inauntru.
Jimin era tot acolo, Eun radea, imi parea bine sa o vad zambind, Jimin parea atat de atasat de Eun...

-Perspectiva lui Jimin-

Am stat toata ziua langa Eun, ea imi spunea sa ma duc acasa sa ma odihnesc, dar nu am acceptat, am vrut sa raman langa ea sa-i tin de urat.
O iubesc mult chiar daca nu-i reciproc, dar mi-e frica sa-i spun, daca voi strica prietenia cu ea.

-Perspectiva lui Eun-

Jimin mi se pare chiar dragut, mai ales faptul ca mi-a tinut de urat, ma facut sa rad, ma facut sa ma simt bine.
Cred ca incep sa am sentimente pentru Jimin.

-Perspectiva lui Hari-

Erau draguti, inca nu-mi vine sa cred cum de Jimin nu ia spus inca ca o iubeste...

-Hei!

-Haru! *zambind*

-Ce faci? Cum te mai simti?

-Foarte bine!

Isi intoarce privirea spre Jimin, care ii face cu ochiul.

-Ma bucur ca esti bine, cand vei fi externata?

-Vineri va putea pleca, intervine Jimin.

-Vineri?!, strigand uimita Eun.

-Da bruneto, facandu-i cu ochiul.

-Dar de-abia e Marti...

-Ti-a trebuit tie sa iti tai venele cu cutitul, o intrerup.

Eun facu o fata de catelus plouat uitandu-se in jos, dupa care Jimin ii ia mainile in ale lui.

-Nu te supara, nu-i nimic, va trece.

Eun isi ridica privirea privindu-l in ochi dupa care ii zambeste.

-Parintii tai de ce nu vin?, intreaba Jungkook mirat, dupa care Eun isi intoarce privirea spre mine.
Ma ridic de pe scaun, il iau de mana pe Jung si iesim din salon.

-Jung, nu mai pomeni de parintii ei prin preajma ei...

-De ce?..

-Parintii ei au murit acum 2 ani.
Eu cu mama am vrut sa o luam sa locuiasca cu noi, dar nu a vrut, a ales sa ramana in casa aia singura...

-Imi pare rau...

Dupa ce vorbim intram inapoi in salon.

***

Dupa 2 ore de stat la spital cu Eun, m-am hotarat sa merg acasa, dar Jimin a vrut sa mai rama, iar Jung a insistat sa ma conduca.
Dar totusi aveam gandu-l numai la mesajul primit de la tata.

-Esti bine, Haru?

-Da sunt bine...

-Imi pari suparata...

-Nu, sunt bine Jung. *zambindu-i retinuta*

-Uhm...bine, sa zicem ca te cred..

Fara sa-mi dau seama, ma luase de mana, iar pana acasa am mers de mana.
Cand ajungem in fata blocului meu ne luam la revede, intru in bloc, iau liftul pana sus.
Cand, ajung in fata apartamentului, usa era deschisa, aveam o retinere de a intra.
Deschid usa incet larg, totul era devastat...cand dau sa intru in living erau mama si tata pe jos...
Ma indrept spre ei usor cazand in genunchi incepand sa plang.
Nu-mi pot da seama ce se intamplase!
Dar di tr-o data simt o prezenta in spatele meu, cand dau sa ma intorc ridica un cutit asupra mea, dar cineva ii prinde mana dupa care il smulge din mana si ii taie gatul, cand imi ridic privirea spre el era...