-Unde-i Eun?!, ma tip la el.
-Jungkook, cum poti sa-i faci asta tatalui tau?!, se rasti la fiul lui.
-Tata, ti-am spus si iti mai spun odata...cand te iei de Haru, nu mai conteaza daca esti tatal meu, sunt in stare sa te distrug, se aproprie mai mult de el si-l priveste foarte rece, oricum tu nu mai esti tatal meu de mult, il prinde de guler dandu-i un cap in gura.
Am ramas uimit. In nici o secunda apar garzile de corp.
Taehyung isi da sacoul jos, isi largeste cravata putin, isi desface butoanele de la manecile camasii si-si suflica manecile si ia o pozitie de lupta.
Yoongi isi leaga jacheta de trening in jurul lui si isi pocnii degetele.
Jin scoate un cutit si se pregati sa riposteze...
Toti erau pregatiti...de fapt eram toti pregatiti, eram in stare sa mor in momentul asta pentru a o salva pe Eun...
Oamenii lui ne ataca si incepem sa ne batem.~Perspectiva lui Haru~
Au inceput sa-mi curga lacrimile vazandu-i cum se bat...ma zbateam acolo pentru a ma elibera, cand deodata se apropie tatal lui Jungkook de mine si vrea sa ma ia de acolo si incep sa tip.
Taehyung si Jungkook ma auzi-se-ra si fugira spre mine, Taehyung pocnindu-l pe acel individ care este tatal lui Jungkook, iar Jungkook incepe sa ma dezlege dar este impuscat in spate si Taehyung in picior, Jungkook imi elibera mainile asa ca m-am eliberat singura la picioare.-Jung! Taehyung!
-Jungkook e mai grav ranit..., zise Taehyung privindu-ma trist. Il privesc si eu fix in ochi si dupa ma uit la Jungkook care ma privea cu lacrimi de durere si tristete.
-Viata din Japonia te-a schimbat..., imi spune Jungkook.
Taehyung ma privea intr-un fel gelos...simtind privirea asta asupra mea ma intorc spre el, dar el isi fereste privirea uitandu-se in jos.
Ma uit la baieti, care se luptau cu acele "gorile", bineinteles ca baietii au castigat. Dupa ce scapa de acele garzi de corp se indreapta spre noi.-Unde a disparul Kwon?!, tipa Jimin.
-Cred ca scapat cand Jung si Tae au fost impuscati, ii raspund.
-Eun unde este Haru? Stii ceva de ea?, ma privea cu speranta in ochi.
-Nu...m-au lovit cu o ranga in cap si mi-am pierdut cunostita...cu ea nu stiu ce au facut...
-Mai intai haideti sa-i ducem pe Jung si Tae la doctor, spune Namjoon.
-Ce doctor?! Daca mergem la spital sau la doctor cheama politia pentru astia doi sunt impuscati!, se tipa Hoseok la Namjoon.
-La doctor Han boule!
-Aaa...pai asa zi!...idiotule.
Namjoon il stramba, Jin imi dadu cheile de la masina sa fug inainte sa o deschid, baietii ii lua pe cei doi si ii urca in masina. Ii dau cheile lui Jin si se urca la volan, Namjoon in dreapta si restul in spate. Il priveam ingrijorata pe Jungkook si Taehyung ma privi si dupa isi muta privirea spre geam privind peisajul paduros intunecat cand deodata observa un trup pe jos la marginea strazii.
-JIN! OPRESTE!
Jin pune frana brusc si ma sperii.
-Ce naiba Jin!
-Taehyung mi-a spus sa opresc! Ce mai e acum?!
-Haru...vezi si tu acel trup, nu?...
-Da...
-Pare a fi un trup de femeie, adauga Yoongi.
-Doar nu cre...Jimin nici nu termina fraza ca deschid portiera si ma dau jos din masina si ma duc repede la acel trup. Ea fiind cu fata in jos o intorc cu fata spre mine si ma sperii cand o vad si incep sa tip. Era EUN!
Jimin veni in fuga spre mine si o vazu. Era dezbracata si era invelita intr-un cersaf. Jimin cazu in genunchi langa ea si o analiza cu privirea speriat.-Sunati la salvare nu mai are rost sa nu sunam!
-Chiar e...?,intreaba Taehyung cu retinere.
-Da e ea!, incet sa plang, Jimin ia-o in brate si urc-o in masina!
Jimin o lua in brate si fugi la masina cu ea tinand-o in brate.
Ii verific pulsul.-Pulsul ei e foarte rar...ma uit la Jungkook si vad ca se face alb la fata si ii verific si lui pulsul, dar lesina imediat. Jungkook! Revinoti!
Ma uitam si la el si la Eun si ma rugam ca amandoi sa traiasca...-Au aruncat-o in padure ca pe un nimic pe Eun, fiind foarte nervos Jin.
Jimin era mut si o privi pe Eun cu lacrimi si o imbratisa strans sa o incalzeasca, era foarte rece...
Jimin se uita pe bratele ei...avea urme de injectii, o drogau...probabil au si violat-o dupa care au aruncat-o ca pe un nimic in padure...
Imi intorc privirea spre Taehyung, dar el imi tot evita privirea...***
In 30 de minute ajungem si la spital de unde Eun si Jungkook sunt luati de doctori si bagati in saloane si consultati de medici.
Baietii au mers cu Eun si Jungkook, iar eu m-am dus cu Taehyung sa-i scoata glontul din picior.
Doctorul ii dezifecteaza rana dupa care incepe sa-i scoata usor cate usor glontul, nu vreau sa stiu prin cata durere trecea cand ii scotea acel glont...o durere atat de crunta...
Eu ma uitam pe fereastra pentru a nu baga de seama ce se intampla.
Dupa ce termina, doctorul incepe sa-i ia datele si sa-i ia banii pe tratament.
Dupa toate astea il iau de brat ajutandu-l se se ridice si iesim din cabinet.-Haru?...
-Da?...
-Haide pana afara pe banca...
-Bine...
Mergem usor pana afara tinandu-l de brat si ne punem pe banca chiar pe prima de langa scari si incepe sa ma priveasca insistent.
-De ce ma privesti asa?
-Inca...ai sentimente pentru Jungkook?...
-De ce ma intrebi asta?...
-Scuze nu ar trebui sa ma bag, se uita in jos.
-Taehyung...spune de ce ma intrebi asta?
Ma priveste in ochi precum un copil.
-Nu stiu cum ai reactiona daca ti-as spune...
-Ce anume?..., il privesc curioasa.
-Nimic lasa...i-a spune iti mai place Jungkook?
-De ce m...
Nici nu termin fraza ca ma si saruta scurt. Ma blochez si ma uit la el uimita.
Taehyung...tocmai m-a sarutat...-Raspunde la intrebare.
-Dar n-a...
Ma saruta din nou.
-Taehyung!
-Daca nu-mi dai un raspuns voi continua.
- De c...
Da sa ma sarute din nou, dar ii pun mainile la gura.
-Nu!...
Ma priveste atat de frumos incat am inceput sa ma pierd.
- Nu...nu cred...nu stiu...poate...chiar nu stiu...
Imi ia mainile de la gura lui si ma priveste.
-Bine...
Se ridica de pe banca si intra inapoi in spital, merg si eu in urma lui gandindu-ma de ce m-a sarutat...ma place?...
Imi revin din gandurile mele si observ cum medici alergau peste tot prin spital spre salonul in care erau Jungkook si Eun...terapie intensiva...
CITEȘTI
Reminder
Fanfiction"Dacă vrei să cunoști un om cu adevărat, privește cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el."