Capitolul 6/8

147 13 0
                                    

-Jungkook!

Il imbratisez brusc incepand sa plang.

-E totul bine, haide.

Ma ia de mana si iesim din casa, am coborat pe scari.
Dintr-o data in fata noastra apar doi barbati cu fetele acoperite.
El se pune in fata mea pentru a ma apara.
Ma uit la el speriata, iar intr-o fractiune de secunda sar indivizii aia la noi.
Jungkook, din doar cateva lovituri ii bate pe amandoi, dupa ce termina cu ei ma ia de mana si iesim din bloc si intram intr-o masina unde erau si restul baietiilor inafara de Jimin care sunt foarte sigura ca era Eun.

-Haru esti bine?, intreaba HoSeok.

-Sunt bine...ce se intampla?!

-Xia, le-a spus tatalui ei si lui tatal vitreg a lui Jungkook, ca s-a despartit de ea pentru tine, spunand Namjoon.

-Tatal tau lucra pentru cei doi, adauga Jin.

Stau doua secunde uitandu-ma in van dupa care ma uit pe geam...

-Asta ne ascundea tata...faptul ca lucreaza pentru aia...

-Asta numai conteaza, tot ce conteaza este sa te ferim de tatal meu vitreg si tatal Xiei...

-DA!, zicand toti la unison.

Dupa 5 minutea ajungem undeva pe la intrarea unei paduri, acolo era o casa cam de 2 etaje, ma dau jos din masina holbandu-ma la ea.

-Ce-i cu casa asta?

-Aici vom sta noi de acum inainte, raspunzand Yoongi.

-Pana cand?

-Pana cand va fi nevoie, adauga Jungkook, dupa care ma ia de mana.
Ma uit la el dupa care imi cobor privirea la mainile noastre, dupa care ma trage in casa.

-Dar Eun si Jimin?

-Jimin v-a ramane cu Eun pana vineri, iar noi nu vom mai merge la scoala de acum, spunand Namjoon.

-De ce?!

-Vom pleca din Seoul, parintii mei, ai lui Yoongi si Jimin ne vor ajuta cu tot ce avem nevoie.

Ma pun jos pe canapea cand deodata imi suna telefonul, baietii se uitau la mine nedumeriti, il scot din buzunar pentru a raspunde.

-Nu raspunde! strigand toti la unison.

-De ce nu?...

-E numar privat?!, intreband Jungkook.

-Da, de ce?

-Inchide-l de tot.

Inchid telefonul exact cum imi spusese.

-Perspectiva lui Kwon (tatal lui Jungkook)-

Baiatul asta e incapatanat! I-am spus sa ramana cu Xia, el e fiu de interlop la fel si ea!
Mucoasa aia nu-i de nasul lui, fica de om de afaceri "curat".
Vede el cand am s-o omor pe fata aia.

-Sefu'!

-Ce vrei?!

-Am gasit-o unde a fost ultima data, in casa din intrarea in padure, dar mai departe nu o pot detecta pentru ca si-a inchis telefonul...

-Fa orice sa o gasesti!, luandu-l de guler.

-Da sefu'...

-Perspectiva lui Jungkook-

Nu o vreau pe Xia, si nu-mi pasa de ce va zice Kwon! Eu o vreau pe Haru, pe ea o iubesc!

-Eun si Jimin?, ma intreaba Haru.

-Va veni Jimin cu ea, va fi totul bine, ii zambesc calduros dupa care ii dau parul dupa ureche.

-Bine..

***

Vineri 13:45 dupa-amiaza.
Eun si Jimin ajung acasa. Toti erau bucurosi sa-i vada, Haru era ceea mai fericita, a sarit sa o imbratiseze, Eun incearca sa o faca sa-i dea drumul dar nu reuseste.

-Perspectiva lui Haru-

Sunt asa bucuroasa ca Eun s-a intors acasa, la spital nu am mai putut merge deoarece nu m-au lasat baietii, ca cica e periculor sa ies...

-Haru, vreau sa-ti spun ceva, parand fericita.

-Ce anume?

Ma ia de mana si ma trage sus in biblioteca.

-Deci? Ce trebuie sa-mi spui?

-Eu si Jimin...

-Tu si Jimin?, zambind.

-Suntem impreuna!

-Du-te de aici!

Sarind in sus de fericire si ne imbratisam.
Eram atat de fericita, deci pana la urma Jimin ia spus ceea ce simte pentru ea.

-Tu cu Jung?

-Ce-i cu noi?...

-Sunteti impreuna?

-Nu suntem, dar mi-a spus ca simte ceva pentru mine...

-Dar tu i-ai spus?

-Da.

-Stai ca nu inteleg. Voi aveti sentimente unul pentru altul dar nu sunteti impreuna?

-Dar nu pot fi cu Jung, deci ma cauta tatal lui, ma vrea moarta, iar ai mei sunt morti cand am ajuns acasa iam gasit morti.

-Cum?!

-Da, dupa care a venit Jung si ma luat de acolo m-a bagat intr-o masina si am venit aici.

-De asta ne aflam aici?

-Da...

-Va fi bine, Jung te va proteja, zambindu-mi.

Ii zambesc si eu dupa care iesim din biblioteca, coboram jos la baieti.

-Haru, Eun, sa va faceti bagajele plecam in seara asta din oras, zicand Namjoon.

-Deci la cat plecam?, intreaba Eun.

-La 23:30.

-Bine.

Ne ducem amandoua in camerele noastre incepand sa ne facem bagajele, nu am reusit sa iau prea multe de acasa, dar macar am reusit sa iau lantisorul cu un fluture primit de la mama, rudele ma strigau Butterfly deoarece le par firava, iar mama mi-a facut cadou lantisorul asta pe care de acum il voi purta tot timpul.

***21:30P.M***

Stau in patul meu citind o carte, cand deodata usa se deschide usor intrand Jungkook in camera, dar nu-l observ.

-Ce faci?, zambeste si se pune la margea patului.

-Bine, citeam...

-Am vrut sa vad ce mai faci, esti bine, nu?

-Ma gandesc la ai mei...nu pot sa cred ca s-a intamplat asta...

-Va fi totul bine promit...

ReminderUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum