Reminder

Capitolul 8/8

Era chiar fratele meu!
Simteam cum imi fugea pamantul de sub picioare. Imi dau lacrimile brusc si fug spre el sa-l imbratisez.

-Jong-han!

-Haru, esti bine?!

-Da! Cum ne-ai gasit?
Am crezut ca te-au omorat..

Intra in casa si inchide usa uitandu-se in lung la mine.

-Nu m-au omorat pentru ca trebuie sa te omor.

Scoate un cutit de la spate, indreptandu-l spre mine, ma dau cu vreo trei pasi in spate, deoarece atat am reusit sa fac, ma prinde de mana si ma trage spre el, Jungkook scoate un pistol si-l impusca in piept, Jong-han cazand jos.
Ma uit la Jong-han dandu-mi lacrimile , plangand si mai tare.
Jungkook se apropie incet de mine, ma prinde de mana si ma imbratiseaza strans, mangaindu-ma pe cap.

-Ce facem cu el, intreaba HoSeok.

-Sa-l ducem in spate..., spune retinut Namjoon.

Namjoon, Jin si HoSeok ii luara cadavrul fratelui meu si iesisera cu el afara sa scape de el.
Eu plangeam, nu ma puteam opri, tocmai fratele meu voia sa ma omoare...

-Va fi bine, Haru, spune Jungkook abtinandu-se sa nu planga avand totusi si el lacrimi in ochi.

-Nu va fi, nu ar trebui sa mai stam unul langa altul..

-Ce vrei sa spui?

-Voi pleca in alta tara.

-Si cum o vei face?
Esti urmarita.

-Voi face in asa fel sa nu ma gaseasca, si daca plec va fi bine pentru tine cat si pentru mine, pentru ca vor crede ca sunt moarta si nu ma vor mai cauta.

Jungkook, se uita mahnit la mine, incerca sa ma faca sa-mi scot ideea asta din cap.
Incepem sa ne certam ceilalti se uitara la noi incercand sa ne faca sa nu ne mai certam, dar noi nu-i ascultam.
Ma enervez si mai tare asa ca ma duc in camera mea. Incui usa cu cheia si ma pun pe pat plangand in liniste fara sa ma auda cineva.

-Jungkook...

-Ce vrei ,Eun?

Jimin se uita putin incruntat la Jung, deranjat de cum ii raspunsese lui Eun.

-Nu va certati...

-Vrea sa plece in alta tara, si imi spui si mie cum o va face?!
O vor prinde si o vor omora.

-Dar nici aici nu se poate ascunde toata viata, ca la un moment dat o vor gasi!

Jun, se enerveaza si se pune pe canapea punandu-si mainile pe fata, dupa care privi in van timp de cateva secunde.
Se ridica de pe canapea si se indreapta spre scari, urca cu intentia de a merge in camera sa.
Trece pe langa camera mea, se opreste brusc, simtind ca ceva este inneregula.
Se apropie de usa, pune mana pe clanta vrand sa deschida usa, dar nu se deschida atunci imi striga numele...

-Haru...deschide te rog..

Inima incepea sa-mi bata si mai tare cand ii auzisem vocea, iar lacrimile nu se mai opreau.

-Imi pare foarte rai, Haru...

-Te rog deschide...

Vorbea atat de calm, imi sterg lacrimile, ma ridic de pe pat si ii deschid usa fara sa-l privesc.
El ma privi pret de cateva secunde dupa care ma imbratiseaza.

-Nu am vrut sa tip la tine. Ma deranjeaza faptul ca i in minte ideea de a pleca din tara, nu stiu ce m-as face fara tine, te iubesc mult..

Il simteam ca era trist si ca se abtinea sa nu planga, il iubeam, dar asa era cel mai bine pentru amandoi...

***23:34 P.M***

Imi fac bagajul, stiu ca nu am stat prea mult aici asa ca voi lua avionul din dimineata aceasta de la 01:00 A.M.
Jin, ma va duce, mi-a promis ca ma va acoperi si ca nu-i va spune lui Jungkook care este destinatia mea.
Dupa ce imi fac bagajele, Jin ma ajuta in liniste sa le duc la masina, restul dormeau, imi parea rau ca o voi lasa pe Eun singura, dar este langa Jimin care o iubeste enorm de mult si va avea grija de ea asa ca am incredere in Jimin, ca Eun, va fi bine.
Asa ca pentru o ultima data intru incet in camera lui Jungkook, ma pun la marginea patului, dormea precum un copil.
Il sarut pe frunte si-l invelesc dandu-mi lacrimile. Ies din camera lui dupa care ies din casa si ma urc in masina pe locul din fata din dreapta soferului.
Jin se urca la volan oftan si ma priveste.

-Fac asta pentru stiu ca e bine pentru amandoi, mi-am dat seama ca ai avut dreptate Haru..

-Stiu Jin, nu voi putea fi niciodata cu Jungkool, chiar daca il iubesc enorm de mult...

Jin ofteaza, si porneste masina iar dupa cati va km intra pe autostrada care duce spre aeroport.

-Tu vei fi singurul cu care voi tine legatura, cum mi-ai si promis, nu vei spune nimanui.

-Bine, dar sa stii ca am sa te verific, imi esti ca o sora, tot ce ai nevoie iti voi trimite, bine?

-Ma voi descurca, ii zambesc.

-Bine, imi zambeste si el.

Dupa jumatate de ora ajungem si la aeroport, ma ajuta sa imi iau bagajele dupa care imi iau la revedere de la Jin. La 00:55 ma urc in avionul spre Japonia.
Iar o stiuardeza ne comunica cat va dura zborul spre Japonia:

-Zborul spre Japonia, va dura 3 ore fix.

Auzind tot ce avea de spus imi bag castile in ureche dand muzica la maxim si adorm.

***04:00 A.M***

Ajung la aeroportul din Tokyo.
Jin ma tot intreba unde voi sta, bineinteles ca am unde sta. Aveam in apartament in Japonia, tata il cumparase pentru Jong-han pentru facultate, dar se pare ca voi sta eu de acum incolo in el, si imi continua studiile la liceul de arte.

Iau un taxi pana in fata blocului.
Cand ajung platesc taximetristul si cobor din masina, ma opresc in fata blocului privind blocul asa ca-mi fac curaj si intru in bloc urcand la etajul 1.
Ma opresc in fata apartamentului 20, iau cheia si deschid usa intrand inauntru, las bagajele la intrare, deschid becul dupa care inchid usa de la intrare, apartamentul era mare si spatios, era mobilat ,avea tot ce aveai nevoie, dar faptul ca am plecat de la langa Jungkook si ceilalti insemna un nou inceput pentru mine.
Mai stau putin privind apartamentul dupa care o femeie in jur de 40 de ani intra in apartament.

-Scuza-ma, tu esti fica domnului Young?

-Da, eu sunt.

-Haru, nu ma mai stii? Sunt bona ta.

-Sarang?

-Eu sunt Haru.

Nici nu stau pe ganduri si o imbratisez strans.

-Ce faci aici copila singura?

-Am plecat din Coreea, pentru ca ai mei au fost...

Ma opresc brusc privind in jos inima batandu-mi parca voia sa-mi iasa din piept.

-Haru, parintii tai ce au patit?, intrebandu-ma ingrijorata.

-Au fost ucisi...

Dmn. Sarang se opri si ma privi trista.

-Nu esti singura Haru, toata viata mea mi-am dorit copii dar nu am avut sansa sa am unul, asa ca voi avea grija de tine asa cum am avut atunci cand erai micuta si te voi iubi ca pe propiul copil, Haru.

Vorbele Dmn. Sarang ma atinsesera la inima si o imbratisez strans multumindu-i.

SFARSIT!
8/8
Partea 1 a cartii.