Ne ridicam de la masa ceilalti uitandu-se nedumeriti la noi doi.
Ne indreptam spre iesire. Iesim din restaurant si incepem sa ne plimbam, fara a scoate unul dintre noi doi un cuvant, observam cum ma priveste cu coada ochiului, dar nu aveam tupeul de-al mai privi.
Ajungem intr-un parculet in miniatura unde ne asezam pe o banca.
Dupa cateva secunde scoate un pachet de tigari din buzunar, si scoate o stigara din acel pachet. Eram uimita, Jungkook fumeaza...nu mi-l puteam imagina sa fumeze, el care ura fumatorii. Vrand sa-l intreb de cand fumeaza, imi deschid gura dar pur si simplu cuvintele nu vor sa iasa.
Isi aprinde tigara dupa care ma priveste.-S-a intamplat ceva?
-Ahm...de cat timp fumezi? Imi iau insfarsit curaj si-l intreb.
-Te intereseaza?
-Da..--- simt cum inima imi bate repede si simt o arsura in piept---
-Asa cum ti-a pasat de mine atunci cand ai fugit de mine?
Are dreptate, am fugit, dar am fugit pentru el, dar...pfff...
-Ai dreptate am fugit..
-De ce?
-Asa am crezut ca o sa fie mai bine pentru amandoi.
-Daca as spune ca te urasc ar fi prea dur?
Ma uit la el abtinandu-ma sa nu plang, imi intorc privirea in jos uitandu-ma la mainile mele. Vederea mi se intesosa, simteam cum lacrimile vor sa iasa, nu puteam sa plang in fata lui, nu pot arata nimanui ca sunt slaba, cand am ajuns aici am avut un scop de a incepe o viata fara Jungkook, dar parca soarta ma amageste dandu-mi ocazia sa ma intalnesc cu el, totusi ma si bucura intr-un fel.
Ma ridic de pe banca, imi iau geanta pe umar si privesc in alta parte numao spre el nu.-Eu am sa plec.
-Bine...drum bun.
Il privesc pentru ultima data si pornesc spre casa, nu pot spune ca nu m-a durut ceea ce a zis, pentru ca as minti, il iubesc iar acest lucru ma dinstruge pe dinauntru.
***
Ajung in fata blocului dupa care intru inauntru. Verific cutia postala si vad ca nu am nimic. Ma urc pana in fata usii apartamentului si simt miros de fursecuri, miroase exact ca fursecurile facute de mama. Intru usor in casa, imi las geanta pe canapea si ma duc direct in bicatarie. Acolo era Dmn. Sarang.
-Buna seara.
-Buna Haru.
Iau un fursec si musc din el, aveau gustul fursecurilor mamei.
-Sunt bune, Haru? imi zambeste calduros.
-Au gustul pe care le aveau si fursecurile mamei, gustul de acasa.
-Ma bucur ca iti plac, scumpo.
O imbratisez si o sarut pe cap, ea mi-a fost alaturi toti acesti 4 ani, a avut grija de mine, s-a interesat de mine sa termin scoala si sa ajung cineva, pot sa spun ca-mi este ca o mama.
Ies din bucatarie, imi iau geanta de pe canapea si ma duc in camera mea.
Ma uit in dulap, imi aleg o pereche de colani gri si un tricou alb putin mulat, dupa care ma duc sa fac un dus.***
Dupa ce termin dusul, ma imbrac si ma duc direct im bucatarie si mai iau un fursec, iar dintr-o data suna cineva la usa.
-Imediat vin! strig si ies din bucatarie fugind spre usa.
O deschid.-Tae! ii zambesc si-l poftesc in casa.
-Ce faci aici? ne asezamamandoi pe canapea.
-Am venit sa vad ce faci? Ai vorbit cu Jung?
Ma fixeaza cu privirea iar eu fara sa-mi dau seama ma intristez.
CITEȘTI
Reminder
Fanfiction"Dacă vrei să cunoști un om cu adevărat, privește cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el."