Reminder

E~

Ne ridicam de la masa, iar cand dam sa iesim, dau nas in nas cu Eun si Jimin.
Amandoi se uitau uimiti la noi, parca vazusera doi extraterestri.

-Haru?..., ma privea trista, iar in glasul ei observam o tristete pe care nu am mai vazut-o vreodata.

-Eu sunt, Eun..

-Taehyung.., il privea si mai trista. Nu-mi vine sa cred ca esti in in viata, iar pe obrazul ei curgea o lacrima pe care i-o sterg si o imbratisez.

Plangea zgomotos, iar Jimin se uita la Taehyung parca abtinandu-se sa nu-i traga un pumn.

-Jimin?...

-Da?

-Esti bine?

-Sunt foarte bine, radiez de fericire.

Taehyung se uita ciudat el, iar dintr-o data fara sa mai reuseasca sa mai schiteze vreun gest, Jimin il imbratiseaza, iar Taehyung la randu-l sau ii raspunde la imbratisare.

-Cum ati ajuns in Japonia? Cum de ati venit pana aici?..

-Eun, l-a batut la cap timp de 4 ani pe Jin sa ne spuna unde esti, dar pana la urma a cedat si ne-a spus unde te afli..

-Suntem cu totii aici, dar ne-am despartit pentru a te cauta, inca plangea, vazand-o asa imi venea si mi-e sa plang, dar nici nu-l privea pe Taehyung, se pare ca intradevar l-a uitat.
Dupa minute bune in care am vorbit ne-am decis sa mai ramanem putin la restaurant sa povestim, Jimin se uita la cel mai tanar din fata s-a uimit ca acesta inca mai traieste, suferea un soc stiind ca l-a dus pe ultimul drum si ca era convins ca acesta era in sicriul acela. Dupa 3 minute dupa care ne-am asezat la masa, Eun se gandeste sa-i sune pe ceilalti ca ne-au gasit, ma uitam intr-un fel speriata la ea, nu eram pregatita sa dau ochii cu Jungkook stiind ca am fugit de el pentru ca asa am constientizat ca e mai bine pentru amandoi.
Eun sfarsi conversatia pe care o avea la telefon ce cel de la capatul firului, privindu-ma in lung.

-Nici nu ai idee cat de greu ne-a fost fara tine, Haru.

-Imi pare rau...

-Mai ales lui Jung, statea incuiat in camera lui nici nu mai vorbea cu noi, adauga Jimin.

-Asa era cel mai bine pentru amandoi, mai ales ca nu puteam sa fug toata viata de indivizi aceea care ma cautam pentru a scapa de mine, nu mai puteam, nu mai rezistam psihic.

Taehyung se uita la mine trist parca zicandu-mi "Daca te vei reintalni cu el te vei intoarce inapoi si vei uita de mine." Nu puteam sa plec de langa Taehyung, il plac. Il plac? Ce simt defapt pentru el?! Nu stiu, sunt confuza, iar pentru Jungkook? El e cel care l-am avut in mintea si inima mea toti acesti 4 ani de cand am fugit, iar pe Taehyung de-abia l-am revazut, l-am gasit insfarasit. Nu pot sa-l las pe Tae, dar nici pe Jung, sunt atat de conduza, oare chiar m-am indragostit de cel mai bun prieten, sentimentele mele sunt extrem de confuze.
Gandurile mele sunt intrerupte di tr-o data de vocea lui Jungkook..

-Perspectiva lui Taehyung-

Nu o pot lasa sa plece de langa mine, dar nici sa-i interzic sa nu mai simta nimic pentru Jungkook, stiu cat de mult il iubeste, il iubeste inca din clasa a 3-a. Dar eu ii pot spune ca eram indragostit de ea din clasa a 8-a de ea? Ar fi o palma pentru ea sa-i spun toate astea, dar nu vreau sa o ia de langa mine avand in vedere ca de-abia in revazut-o si ca este si asistenta mea. De ce fix ea trebuia sa-mi schimbe mi-e hotarele. Nu am nici un sentiment confuz pentru ea, dar stiu ca daca i-as spune ce simt, ca nu vreau sa plece si ca vreau sa fiu protecorul ei sa fie doar a mea, nu as schimba nimic. Stiu cat de mult il iubeste pe Jung, de aceea nu am dreptul sa intervin. Ea mi-a fost mereu alaturi mai ales in clasa a 8-a cand era sa mor..

"-Tae!
Mi-am intors privirea spre ea, alerga spre mine ferindu-ma de masina care urca sa ma calce, ma impinge departe masina izbind-o pe ea.
-Haru! Deschide ochii te rog!
Ma uitam in jur toata lumea se uita la noi, pe fundal se auzi sirenele ambulantei.
Imi pare rau ca nu am reusit sa ma revansez pentru atunci."

-Perspectiva lui Eun-

Taehyung traieste, nu-mi vine sa cred, baiatul pe care l-am iubit si l-am vazut mort cu ochii mei, e in viata, as vrea sa-l imbratisez sa-i spun cat de dor mi-a fost de el, dar nu-i drept fata de Jimin, care mi-a fost alaturi in toate clipele grele, el care chiar ma iubeste, dar sincer si eu il iubesc pe Jimin, dar sunt sigura ca l-am uitat pe Taehyung si ca de acum putem fi doar niste simpli amici chiar daca nu am fost niciodata impreuna. Dar ceea ce ma bucura este ca am gasit-o pe Haru si ca e bine!

-Perspectiva lui Haru-

Gandurile mele sunt intrerupte de Jungkook care imi striga numele, fara sa ma uit in aceea directie ii puteam recunoaste vocea. O voce calda, blanda care imi mangaia sufletul.

-Haru!, se aproprie fugind spre mine, luandu-ma de mana si imbratisandu-ma strans, dar tot odata il simteam cum tremura si cum plangea, ii raspund si eu la randul meu la imbratisare, era un sentiment placut pe care nu-l puteam desprie.
Taehyung privea trist, uitandu-se dint-o data in alte parte.

-Hyung.., spuse trist Jungkook celui mai mare. Traiesti! Il imbratiseaza brusc, dupa care TaeTae ii raspunde la imbratisare, ajung si resptul venind spre noi imbratisandu-ne pe amandoi ca si cum nu ne-ar mai fi vazut de o vesnicie si nu doar de 4 ani.
Dupa ce ne oprim toti din plans, dupa ce am mai vorbit si am mancat si baut impreuna ma uit la Jin avand un nod in gat.

-Mai parat.

-Nu aveam ce pace pitico...Nu mai rezistam, imi pare rau.

-E okay, te-ai descurcat mai bine decat am putut crede eu, si sincer chiar ma bucur ca m-ai parat, mi-a fost dor de voi.

-Awww. Zicand toti la unison.

-Si cu ce te ocupi?, ma intreba J-hope zambaret dar fiind plans, baiatul asta e o raza de soare si de energie, tot timpul zambeste, fie trist sau nervos.
Ma uit la Taehyung.

-Sunt asistenta lui Taehyung.

-Asistenta lui TaeTae? ,intreaba Namjoon uimit.

-Cum adica?, ridica dintr-o spranceana Yoongi.

-Am o firma ce produce arme si chestii, e mai complicat de explicat, zambeste si ma priveste si el dupa care ii priveste pe fiecare in parte.

-Wow! TaeTae e om de afaceri! , zice J-hope vesel.

Jungkook ma privea trist, iar de fiecare data imi zambea fortat.
La un moment dat imi face semn sa il urmez.
Ne ridicam de la masa ceilalti uitandu-se nedumeriti la noi doi.
Ne indreptam spre iesire.