Birds [h.s]

Seven

Ea

Intotdeuna ma gandesc cum e sa mori. Unde iti ajunge sufletul cand se desprinde de trup? Dar, totusi nu am incercat niciodata sa ma sinucid. Mi se pare o dovada de lasitate, chiar daca nu mai poti continua, chiar daca sufletul tau e sfasiat trebuie sa lupti. Trebuie sa razi in fata mortii.

Asa cum a luptat tatal meu.

Nici nu-mi permit sa parasesc lumea aceasta. Nu o pot lasa pe mama sa sufere in timp ce eu as scapa asa de usor.

Clipesc de cateva ori ca sa alung lacrimile ce voiau sa vina. Scanez parcul din jurul meu, incercand sa deslusesc ceva in intuneric, dar oftez intr-un final. Imi strang genunchii la piept, lasand fumul sa-mi paraseasca buzele uscate.

Ador linistea, ador sa stau singura si sa aud vantul cum sopteste in noapte. Mereu an fost catalogata drept antisociala,  dar nu sunt asa. Doar evit,  cat se poate, prostia omeneasca.

Oftez din nou aruncand ce a mai ramas din tigara si ridicandu-mi ochii spre cer. Studiez miile de stele, cautand cu privirea Carul Mare.

Lumea te va judeca orice ai face, iar cei pe care ii numim "prieteni" nu iti sunt alaturi,  asa cum ai crede. Tot timpul oamenii ma intreaba de ce imi pierd vremea ascultand muzica sau citind carti, dar niciodata nu vad cat de ingropata in pamant as fii fara acestea, fara un moment de evadare din lumea asta.

Tresar usor atunci cand sunetul unor pasi se aude din intuneric. Imi strang genunchii mai tare la piept si cercetez parcul pustiu observand o umbra ce se indrepta catre mine. Fara sa-mi iau ochii de la silueta imi scot o tigara din pachet si astept. Oftez imediat cand o oclaie de carlionti se facu observata.

-Ce cauti la ora asta tarzie intr-un parc,  de una singura?

Tonul sau era mustrator, dar cu o mica incruntatura decid sa-l ignor pentru a mia oara de la inceputul scolii si imi aprind tigara, privind in gol. Pufnitul sau ma facu sa zambesc mintal, dar nici el nu se da batul.

-Nu e frumos sa ignori oamenii Quinn.

-Nici sa ii deranjezi atunci cand vor sa fie singuri nu e frumos.

Chicoti scurt, asezandu-se pe banca. Omul asta nu intelege o aluzie.

-Ce e asa amuzant?

-In mare parte, persoana ta. Esti atat de retrasa, Quinn.

M-am incruntat, intorcandu-mi privirea din ochii sai verzi si cercetatori. Si-a trecut o mana prin par, inca zambind.

-Ar trebuii sa-mi iau un nas rosu din plastic si o peruca multicolora daca te fac sa razi.

-Ce cauti aici Quinn? ma privi cercetator, facandu-ma sa stramb din nas.

-Un moment linistit.am ridicat din umeri, tragand inca un fum din tigara.

Atunci tot amuzamentul ii disparuse de pe chip, luandu-i locul o incruntatura.

-Nu te inteleg. sopti

-Nici eu,de ce ma urmaresti? N-am o viata interesanta, sa stii.

Am afisat un zambet stramb, mutandu-mi privirea pe crengile goale ale copacilor. Tresar atunci cand ii simt corpul apropiindu-se de mine, apoi buzele sale fiind lipite de urechea mea dreapta.

-Cred ca asta ma atrage la tine. sopti, provocandu-mi fiori pe sira spinarii.

Picioarele mi se misca instantaneu, ridicandu-ma de pe banca.

-Ce vrei de la mine? Nici macar nu ma cunosti, nici macar nu te cunosc. imi ridic putin vocea.

-Exact.

Ochii sai se intuneca dintr-un motiv necunoscut mie. Pufnesc nervoasa, aruncand ce a mai ramas din tigara, apoi strivind-o cu piciorul.

-Spui ca nu iti este teama. Atunci de ce fugi de mine? De ce nu ma lasi sa ma aproii de tine?

Se ridica, scuturandu-si paltonul si totodata neluandu-si ochii de pe mine.

-Nu vreau sa te apropii de mine! am tipat, intorcandu-i spatele. Doar lasa-ma in pace!

Ii simteam privirea arzandu-mi spatele. Am oftat, facand cativa pasi catre iesirea din parc, dar pasii lui se auzira imediat in spatele meu.

-Quinn!

M-am intors pe calcaie, fiind gata sa scot cateva injuraturi la adresa lui, dar am inlemnit din cauza fetei sale care era la cativa centimetrii de a mea.

-Quinn. imi rosti numele a nu stiu cata oara in seara asta. Lasa-ma sa te salvez.