Birds [h.s]

Fourteen

El

Am inchis usa in urma noastra, palmuind-o peste fund pe Quinn.

-Vrei sa ramai fara mana aia, Styles? maraii, impingandu-ma.

Am pufnit, prinzand-o de talie si radicand-o, ea fiind obligata sa isi incruciseza picioarele in jurul meu.

-Nu te mai las sa pleci de langa mine.

Niciodata!

Am soptit inainte sa imi lipesc buzele insetate, de ale ei. Fiinta asta mi-a pus capac, recunosc. Eram deja nebun, nebun dupa ea, nebun dupa tot ce insemna Quinn. O voiam pe toata doar pentru mine. Am devenit obsedat de mirosul pielii sale, de culoarea ochilor sai, de buzele sale, de tot. Am zambit, in sarut, muscandu-i buza inferioara poate prea tare decat trebuia, dar, la naiba de-mi parea rau.

-Salbatic, maraii Quinn.

-Nici nu ai idee, am pufnit pornind cu ea in brate, catre canapea.

Practic am aruncat-o din brate, pozitionandu-ma imediat peste ea. Am inceput sa ii sarut fiecare milimetru din fata, muscandu-i obrazul.

-O sa ma invinetesti pana la urma,mormaii incercand sa ma impinga de pe ea, dar fara rezultat.

Zambind, m-am lasat mai jos, prinzandu-i o particica din pielea gatului intre dinti si am muscat atat de tare incat am facut-o sa tipe. Asa iti trebuie.

Mi-am studiat capodopera rosiatica ce aparuse in urma muscaturii, trecandu-mi usor degetul peste ea, facand-o pe Quinn sa tresara.

-A mea, am soptit, atacandu-i buzele. Doar a mea.

-Nu apartin nimanui.

-Nu ma enerva, femeie!

Aceasta incepu sa rada. Dumnezeule! Un sunet divin pentru urechile mele. Nu stiu ce fel de vrajitorie a practicat pe mine, dar nu ii pot gasi vreun defect care sa ma deranjeze in nici un mod. Se foii sub mine, incercand din nou sa ma impinga de pe ea.

-Harold, trebuie sa ajung acasa, mama cred ca e ingrijorata.

Am inchis ochii, oftand. Daca o leg nu poate sa ma mai paraseasca. Suna tentant...

-Reusesti mereu sa strici un moment frumos. am marai, rostogolindu-mi ochii.

-Vorbesc serios Harry. Sigur s-a trezit si nu m-a gasit acasa.

-Te duc eu.

A fost mai mult un ordin, nu o intrebare. Asa am ocazia sa intalnesc femeia care i-a dat viata fiintei asteia minunate.

-In niciun c..

-Fara comentarii, am intrerupt-o, sarutand-o rapid pe frunte, inainte de a ma ridica de pe ea. Sa mergem!

Un marait de frustrare ii parasi buzele pline in timp ce se dadu jos de pe canapea.

-Da, sir! scuipa cuvantul in batjocura, imitand totodata o plecaciune.

-Nu incepe! am pufnit, luand cheile masinii si iesind pe usa cu o Quinn morocanoasa in urma mea.

Ea

Inima imi batea asa de tare de parca as fi alergat la un maraton. Simteam ca era gata sa imi sara din piept, dar nu am lasat asta sa se vada. N-am vrut ca el sa observe ca am emotii, dar ,la naiba, era pe cale sa o cunoasca pe mama.

-Quinn!

-Hm? am mormait, fiind readusa la realitate.

-De 5 minute stai si privesti in gol, rozandu-ti unghiile. Ai de gand sa cobori?

Mi-am marit ochii de uimire, privind in jurul meu. Eram in fata casei mele, iar Harry imi tinea portiera deschisa, tintuindu-ma cu un zambet increzut.

-Obicei prost, i-am raspuns incercand sa evit pe cat imi era cu putinta adevaratul raspuns.

-S-a intamplat ceva, Quinn? Ai cumva emotii?

Mi-am dat ochii peste cap, coborand din masina.

-Spune-mi un singur motiv pentru care as avea emotii.

Ridica din umeri, inca avand ranjetul ala atotstiutor intiparit pe fata. Imi inconjura talia cu un brat, tragandu-ma la pieptul sau.

-Poate pentru ca o intalnesc pe mama ta? imi soptii la ureche, provocandu-mi fiori pe sira spinarii, dar am mimat cel mi bun ras al meu si l-am impins.

-In nici un caz.

DA!

-Daca spui tu, iubito.

Chicoti, gropitele aparandu-i in colturile buzelor si facandu-mi genunchii sa se inmoaie. Imi intinse bratul, dregadu-si vocea.

-Pregatita?

I-am acceptat oferta, mai mult pentru a-mi restabilii echilibrul pe propriile picioare si am ridicat, increzuta, o spranceana.

-N-am fost mai pregatita in viata mea.