Birds [h.s]

Zero

Si cand te gandesti ca povestea vietii tale este pusa in practica abia cand te nasti.
Totusi se dezvolta in timp, facandu-si aparitia noi pagini mazgalite de cerneala neagra.
Unele povesti sunt triste, altele vesele. Noi intamplari si nume de persoane facandu-si loc pe acele pagini.

Tare as vrea sa stiu ce imi este scris. Sa pot sa ma feresc de raul ce va urma sa mi se intample, dar daca as putea face asta ce ar mai insemna viata mea sau ce a mai ramas din ea? Lumea este mare si are o multitudine de locuri nedescoperite inca.

Oh! Tare as mai vrea sa calatoresc. Sa fac inconjurul lumi, dar cum ar putea o copila, fara tata, sa-si indeplineasca visul? Nu stiu daca sunt singura, dar cand eram mica imi imaginam ca sunt o printesa care va traii intr-un castel frumos, asteptundu-si printul pe cal alb. Ce copil natang am fost. Nu exista final fericit! Sunt doar inchipuiri... Nu exista printi pe cai albi, printese care sa traiasca in castele, balauri sau lume facuta din acadele.

Lumea in care traim este oricum, dar nu de acadele. Este un loc unde orice ai face esti judecat de cei din jur, un loc unde dragostea inseamna doar sex, iar familia nu este familie.

Am invatat pe piele mea aceste lucruri, de cand tata a murit. A trebuit sa ma maturizez mai repede, a fost nevoie sa-mi gasesc un loc de munca ca sa pot sa ne intretin pe mama si pe mine, iar acum, lucrez pentru o bursa ca sa nu mai trebuiasca sa platim o gramada de bani pe facultate.

Nu am nevoie de acele priviri compatimitoare si de acel soptit 'totul va fi bine' pentru ca, la naiba, nu va fi bine. Nimeni nu stie ce este in sufletul meu, nimeni nu stie cum e sa ai grija de tine si de inca o persoana si pe langa sa mai ai si scoala. Nimeni nu stie cum e sa traiesti cu gandul ca intr-o zi vei da gresi. Nimeni.

Si, oricum, ideea unei familii fericite exista? Trebuie sa fie cate un secret ascuns dupa usile inchise.

Unul m-ai intunecat decat altul...