Birds [h.s]

One

Ea

M-am ridicat de pe banca maro, cojita din cauza timpului si m-am urcat in autobuzul ce ma ducea catre un loc neinteles inca, liceul. L-am salutat in treacat pe sofer si m-am asezat pe primul scaun de langa fereastra, punandu-mi castile in urechi. The Fray incepu imediat sa-mi bucure urechile, iar mainile mele incepura sa bata usor ritmul pe genunchi.

Abia astept sa treaca si ziua asta. N-am suportat niciodata acele 'grupuri sociale' care se creeaza in licee si incerc intotdeauna sa le evit. Eu doar sunt o umbra in acea imensa cladire. Nu dau atentie nimanui si sunt lasata in pace. Unii cred ca sunt ciudata, dar nu-mi pasa. Unii nici nu stiu ca exist, cred ca sunt un nume si atat. Nu-mi pasa de parerea nimanui.

Soferul se intoarse inspre mine si isi misca buzele, fortandu-ma sa-mi scot castile din urechi.

-Morgan, am ajuns!

Am mormait un 'multumesc' si mi-am lut geanta, coborand din autobuz. Oftez scurt si imi fortez picioarele sa intre in curtea cladirii. Privirea mea cerceteaza in treacat grupusoarele sociale. Inteligenii, porecliti "tocilari" de catre cei carora nu le pasa de scoala, figurantele, majoretele, fotbalistii, ciudatii si cei bogati. Grupul pe care il suport cel mai putin. Tot ce stiu sa faca e sa-si bata joc de cei slabi si sa se de-a mari cu masinile si banii parintilor lor. Mi-am rotit ochii in semn de dezgust si m-am asezat pe trotuar, scotandu-mi pachetul de tigari si bricheta. Am aprins una, tragand cu nesat fumul.

-Mai, mai, mai. Ce mai face raza mea de soare?

Am rasucit usor capul catre voce, zarind silueta lui Mike, apropiindu-se cu doua pahare de cafea aburinde si un zambet somnoros. Mi-am dat ochii peste cap si am apucat un pahar, sorbind din lichidul fierbinte. Mike este ca un frate pentru mine. De mici el era cel care ma proteja de lume.

-Parca ai spus ca te lasi.

Am mai tras un fum din tigara, dupa care am aruncat-o, fiind calcata in picioare de o gloata de tocilari.

- Da, am oftat. Haide la ora.

M-am ridicat de pe trotuar si m-am indreptat catre scoala, brat la brat cu baiatul brunet.

El

Privirea mea plictisita cerceta mutimea de elevi, un mic oftat strabatandu-mi buzele. Nu sunt pregatit pentru un alt an nenorocit, vacanta de vara parca trecuse prea repede. Si uita acum, aceeasi rutina monotona, boboci noi si plictisitori si directoare care se agita mereu pentru orice.

M-am sprijinit de masina, strangandu-mi bratele la piept si asteptand ca ceva sau cineva s-o ia razna, fiindca mereu trebuie sa se intample ceva. O farsa cat de mica, orice. Bobocii mai ales, o patesc mereu. E ca si o traditie aici, cei noi trebuie initializati, dar mie mi se pare o idiotenie.

-Frate, sa vezi ce sare din laboratorul de biologie.

Loras se aseza langa mine, incantat peste masura. M-am multumit doar sa incuviintez cu o miscare a capului si sa astept sa se intample ceva.

-Uite, uite.

Imi arata cu degetul, geamul spart si mii de broaste sarind afara, iar oracaitul lor se amesteca cu tipetele unor boboace. Mi-am dat imediat ochii peste cap, fiind putin dezamagit, dar nu pot sa ma astept la mai mult de la Loras. De fapt nu pot sa ma astept la mai mult de la nimeni. Toti sunt prosti, unii fiindca se lasa calcati in picioare, iar altii fiindca se coboara la asa un nivel. Privirea mea cerceta plictisit din nou multimea de elevi care radeau de cele intamplate, oprindu-se pe o silueta necunoscuta. Era asezata pe trotuar, tragand dintr-o tigara si privea cu atata dezinteres scena, incat ma facu sa ma incrunt. Imediat ce un baiat se apropiase de ea, l-am recunoscut.

Am scuturat din cap, atintindu-mi privirea pe directorea ce isi iesea din minti. L-a luat pe Loras de brat indrumandu-l catre biroul ei, iar un oftat obosit imi parasi plamanii.

----------------------------------------------------------------------------
Heiii guys, la media il aveti pe Mike. Imi imaginez ca il cunoasteti.
Oricum, love you all.