Thirteen

28 1 0
                                    

Ea

-O cafea mare, neagra si fara zahar, te rog.

Am oftat catre chelnerita ce tocmai imi lua comanda.

-Dimineata grea?

Imi adreasa un zambet cu subinteles, in timp ce nota in carnetel.

-Nici nu ai idee.

I-am raspuns, tot cu un oftat, admirandu-i machiajul perfect.

-Ti-ar trebui ceva mai bun decat cafeaua sa te trezeasca. zambi, arcuindu-si sprancenele. Uite, de exemplu acea bucatica de rai ce tocmai a intrat.

Printr-o miscare a capului, imi arata catre usa ce se deschise, clinchetul clopoteilor facandu-ma sa ma incrunt. Imediat o silueta cu carliontii bine cunoscuti imi invada raza vizuala. Simteam deja senzatia arzatoare a ochilor sai, cercetandu-ma. Cu pasi apasati si pumnii stransi se apropie de masa.

-La naiba! am marait, rezemandu-mi capul in palme.

-Aduc imediat comanda.

Imi intoarse spatele, lasandu-ma cu Harry cel morocanos si incruntat, care se aseza in fata mea.

-Buna dimineata, incerc cea mai ingrozitoare imitatie a bucuriei din vocea mea. Cum ai dormit?

-Foarte bine, maraii. Pana m-am trezit si, ghici ce, nu am mai gasit pe nimeni langa mine.

-Auch! Cred ca te-ai simtit naspa.

Isi ciupi cu degetele podul nasului, oftand. Era nervos, foarte nervos. Nu inteleg de ce il afecteaza asa tare.

-Termina-ti teatrul si cafeaua si hai inapoi acasa. Trebuie sa discutam.

Isi facea de lucru cu cosuletul de flori din plastic de pe masa, neprivindu-ma.

-Imi ordoni sau ma rogi?

Am zambit, auzindu-l scuipand o injuratura printre dinti. Ti-ai indeplinit dorinta Styles. M-ai avut, acum lasa-ma in pace.

-Nu vreau sa discut in public, asa ca mergem acasa si da, e un ordin.

Intr-un sfarsit i-am prins privirea. Pupilele ii erau dilatate, verdele fiind acoperit de acel abis negru. Se intinse peste masa astfel ca nasurile noastre sa se atinga si imi prinse mana intra lui.

-Si sa stii, sopti, respiratia sa mentolata lovindu-mi in plin fata, ca sunt foarte, foarte nervos.

Am deschis gura sa ii dau o replica acida, dar chelnerita isi drese vocea, intrerupandu-ne. Styles se retrase pe scaunul sau, dar tot nu imi elibera mana.

-Cafeaua neagra, fara zahar, scumpo. Acum mi-am dat seama cine ti-o indulceste, rase, facandu-ma sa pufnesc. Domnule, doriti ceva?

Harry isi lua privirea de pe mine, intorcand-o catre chelnerita. O masura din cap pana in picioare si ii adresa unul dintre zambetele marca Styles, ce pot lumina o incapere intreaga.

-O cafea cu lapte, love. Multumesc.

Deja simteam cum tot trupul mi se incordeaza, la auzul acelui apelativ adresat ei, si ma abtineam cu greu sa nu-i zbor capul de pe umeri idiotului. Stiu ce incerci sa faci Styles si, la dracu', se pare ca iti merge.

Cu obrajii rosii si un zambet tamp, lipit pe fata ei, chelnerita se indrepta catre bar. Mi-am dat, din nou, ochii peste cap si mi-am tras mana din stransoarea sa.

-S-a intamplat ceva Quinn? isi ridica sprancenele, mimand surprindere.

Jigodie!

-Ar trebuii? mimez si eu indiferenta, sorbind din cafeaua fierbinte.

Un zambet atotstiutor ii adanci trasaturile fetei, mai ales acele mici riduri din colturile ochilor.

-Geloasa?

Nu aveam de ce, in primul rand, dar totusi, acest sentiment ce imi zdruncina trupul, provocandu-mi furnicaturi in ceafa si in palme, ma sperie. Nu are ce cauta acolo daca eu nu simt nimic pentru cretul din fata mea, la naiba.

-Ar trebuii? repet aceeasi replica de mai devreme,facandu-l sa isi dea ochii peste cap.

-Imi place jocul tau, dar sa stii ca eu nu pierd niciodata.

Oftez usor si imi masez tamplele, inchizandu-mi ochii.

-Am nevoie de o tigara, soptesc, facandu-l sa rada.

-Nu-mi raspunzi la intrebare mai intai?

Ma incrunt cand mana lui imi prinde o suvita de par, si o indeparteaza de pe fata. Ochii sai ii fixeaza pe ai mei, iar inima mi se strange cat un ghem cand isi umezeste buzele, atingand cu dintii buza inferioara.

-Nu am de ce sa fiu geloasa Harold,  ii indepartez mana, ridicandu-ma de la masa si lasand cateva bancnote. Sa zicem ca am avut o dimineata grea.

Ma abtin sa nu il injur cand se pozitioneaza in fata mea, privindu-ma atent. Culoarea irisilor revenise la normal, o scanteie jucausa iesind in evidenta.

-La dracu' cu publicul.

In secunda urmatoare am fost luata pe sus si pozitionata pe umarul sau, exact ca un sac de cartofi.

-Harry, sa te ia naiba! am tipat, prinzandu-ma de talia sa.

Rasul sau se facu auzit in intreaga incapere, in timp ce iesea din cafenea, carandu-ma.

-Lasa-ma jos, nu e amuzant! tip din nou, lovindu-l in spate cu pumnii, dar ma potolesc imediat ce palma imi loveste posteriorul.

-Te linistesti sau te musc de fund.
Ii ignor amenintarea si incep sa ma zbat ca un peste pe uscat, lovindu-l cu pumnii. O durere arzatoare se facu, imediat,  simtita pe fesa mea dreapta, facandu-ma sa marai.

-Lasa-ma jos, la dracu'!

Cand, intr-un final,  am simtit pamantul sub picioare, am oftat multumita, imbrancind idiotul din fata mea, care se inrosise la fata de la atata ras.

-Acum ca ti-ai facut sarada, ce urmeaza? Ma rapesti sa ma lasi intr-o padure? marai nervoasa, cercetandu-i fata.

Harry se apropie, facandu-ma sa ma indepartez, pana ce am simtit ca ma sprijin de ceva rece.

-Urmeaza sa te urc in masina si sa mergem acasa, dar mai intai..

Imi prinse rapid fata in palme, buzele sale lipindu-se fulgerator de ale mele. Recunosc ca imi lipsise gustul sau mentolat si mirosul de mosc.

Mainile mele isi gasira imediat locul in buclele sale, tragand de ele. Harry maraii in sarut, muscandu-mi buza.

-Mi-a lipsit asta, sopti, indepartandu-se.

Ca un gentelman, ce nu este, a deschis portiera masinii, fortandu-ma sa intru. S-a asezat si el pe scaunul soferului, blocand usile. Mi-am dat,  instunctiv, ochii peste cap. Chiar asa de necrescuta ma crede?

-Sa fiu sigur.

Imi adresa zambetul sau specific, cu gropite si porni masina, apasand, fara mila acceleratia. Ma lipi la propriu de scaun, iar eu cautam cu disperare centura.

-O sa ne omori, idiotule!

-Astazi nu, iubito.

Si spre teroarea mea, isi intoarse capul,  facandu-mi cu ochiul. Mi-am inchis, imediat ochii, strangand asa de tare centura, incat degetele incepura sa ma furnice.

Doamne, nu ma lasa sa mor in masina cu el!

-Abia astept sa pun fundul ala obraznic la treaba, mormaii.

-S-o crezi tu, Styles! am tipat, inca tinand ochii inchisi.

-Ti-am mai spus, iubito. Eu nu pierd niciodata.

Birds [h.s]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum