Universul fara El

Capitolul 13.

Viaţa- O linie subţire între real şi ireal ( Eseu cu care am participat la un concurs)

Fiecare dintre noi şi-a pus măcar o dată întrebarea : „ Ce este viaţa?" Nimeni nu cred că a răspuns concret la această întrebare,dar ştiu sigur că viaţa reprezintă balanţa dintre siguranţă şi teamă.

Viaţa înseamnă persoana noastră. Un corp cu un suflet. Corpul nostru este ceva palpabil şi vizibil,în timp ce sufletul este acolo,undeva, în noi. Nu ştim unde. Ştim doar că,fără el, nu putem Ne intrebam mereu de ce dupa fiecare dezamagire din viata noastra,apare cate o oportunitate de a fi fericit. Si nu cred ca a gasit cineva un raspuns la aceasta intrebare. Sufletul este mai mereu obisnuit,ca dupa o dezamagire,sa se refaca cu un lucru care iti readuce accesoriul de baza,zambetul , pe chip. Trebuie sa ne invatam sufletul ca viata nu este o mare de fericire,ci mai de graba,este un munte de pe care poti cadea cu o simpla alunecare.
Cand apare momentul de fericire trebuie sa spunem STOP! Acela este momentul in care mintea preia conducerea si invata sufletul ca nu este bine ce face. Pur si simplu, trebuie sa ne dam seama ca ne facem rau singuri si ca prin asta, ne mai ingreunam sufletul cu inca un pansament.
Oportunitatea de fericire apare doar atunci cand esti pregatit sa cazi din nou sau cand stii sigur ca poti incepe ceva nou. Nimeni nu iti vrea binele. Tine minte asta. Cand esti distrus,aceea este fericirea pe care oamenii o simt in jurul tau. Ne mintim singuri ca avem alaturi pe cineva care sa ne sprijine,dar noi stim ca tot singuri va trebui sa ne descurcam.
Incearca sa mai dai jos din pansamente si vezi daca rana este inchisa sau daca mai ai nevoie de inca un pansament pentru a opri sangerarea din noi. Asa ca , mai gandeste-te o data cand ai de gand sa accepti "fericirea" pe care viata ti-o ofera. Ne intrebam mereu de ce dupa fiecare dezamagire din viata noastra,apare cate o oportunitate de a fi fericit. Si nu cred ca a gasit cineva un raspuns la aceasta intrebare. Sufletul este mai mereu obisnuit,ca dupa o dezamagire,sa se refaca cu un lucru care iti readuce accesoriul de baza,zambetul , pe chip. Trebuie sa ne invatam sufletul ca viata nu este o mare de fericire,ci mai de graba,este un munte de pe care poti cadea cu o simpla alunecare.
Cand apare momentul de fericire trebuie sa spunem STOP! Acela este momentul in care mintea preia conducerea si invata sufletul ca nu este bine ce face. Pur si simplu, trebuie sa ne dam seama ca ne facem rau singuri si ca prin asta, ne mai ingreunam sufletul cu inca un pansament.
Oportunitatea de fericire apare doar atunci cand esti pregatit sa cazi din nou sau cand stii sigur ca poti incepe ceva nou. Nimeni nu iti vrea binele. Tine minte asta. Cand esti distrus,aceea este fericirea pe care oamenii o simt in jurul tau. Ne mintim singuri ca avem alaturi pe cineva care sa ne sprijine,dar noi stim ca tot singuri va trebui sa ne descurcam.
Incearca sa mai dai jos din pansamente si vezi daca rana este inchisa sau daca mai ai nevoie de inca un pansament pentru a opri sangerarea din noi. Asa ca , mai gandeste-te o data cand ai de gand sa accepti "fericirea" pe care viata ti-o ofera. trăi. Am fi nişte roboţi umanizaţi fără el. Suntem controlaţi doar de Dumnezeu. Nimeni altcineva nu are puterea de a ne controla. EL,doar EL, are posibilitatea de a prelungi linia,sau de a o scurta,ce face diferenţa dintre real şi ireal. Dacă Dumnezeu a ales ca noi să trăim, atunci trebuie să îi mulţumim prin bucuria cu care privim viaţa. Iar aici,sentimentele sunt printre primele lucruri pe care trebuie să le experimentăm. Fie că sunt negative sau pozitive, acestea fac parte din noi, şi nu putem schimba asta. Orice om are un trecut. Poate,cei mai mulţi dintre noi, urâm acest cuvânt, dar trebuie să ştim că acesta nu se va schimba, şi va rămâne acolo pentru totdeauna. Oamenii care te-au dezamăgit, eşecurile de care ai avut parte, nefericirea de care te-ai lovit la un moment dat, fac parte din trecutul oricărui om. A trebuit mereu să ne descurcăm singuri, să nu avem încredere în mulţi oameni, ba chiar, în nimeni înafară de noi.

Chiar dacă suntem adolescenţi ,pot să spun că unii din noi, am trăit foarte multe lucruri, peste care am fost nevoiţi să trecem singuri. Simţeam că nimeni nu ne poate ajuta, iar părinţii nu erau cea mai bună metodă de a ne exprima sentimentele. Am învăţat să mă ridic singură mereu, chiar daca aveam chipul plin de lacrimi, am ştiut să ascund acest lucru şi am trecut mai departe indiferent de situaţie. Dacă tu nu ai încredere în tine, atunci cine? Prietenii, pe care probabil îi crezi foarte importanţi, fii sigur că nu vor fi acolo când ai nevoie de ei. Când sunt supăraţi, încerci să faci tot posibilul pentru a-i împăca, fiind acolo pentru ei. Dar tu, când ai nevoie de cineva pentru a-ţi da un sfat,vei vedea că nimeni nu îţi va răspunde. Eu, am preferat să îmi împărtăşesc grijile cu mine, pentru că este cea mai sigură variantă rămasă. Nu am pretenţii de la nimeni să mă ajute, dar eu nu pot să îi las pe ceilalţi aşa. Mereu mi-a plăcut să îi ajut, indiferent de ce simţeam eu în acel moment. Aşa că, trecutul ne învaţă mereu ce trebuie să facem pe viitor, şi oricât de mult ne-am chinui să îl uităm, nu vom reuşi. Oamenii slabi vor încerca mereu să îl uite prin diferite metode, care, în final nu îi va ajuta cu nimic, poate doar cu o percepţie mult mai rea despre viaţă. Dar oamenii puternici, vor încerca mereu să înfrunte trecutul, lăsându-l la o parte pentru timpul acordat vindecării sufleteşti.

Prezentul este cel mai important lucru. Nu putem să trăim prezentul, stând cu gândul la trecut, sau viitor. Prezentul trebuie trăit în aşa fel în cât, să nu devină un trecut de care nu am vrea să ne aducem aminte. Oamenii ne ocupă prezentul. Uneori îmi doresc să nu fie aşa, dar nu putem schimba adevărul. Poate suntem înconjuraţi de multe persoane, dar foarte puţini au ajuns la cuvântul „ om". Chiar dacă este format doar din două litere , acest cuvânt seminifică foarte mult. Să fii om înseamnă să ai sentimente, să ştii să trăieşti, să poţi comunica, să fii drept şi cinstit. Dacă suntem înconjuraţi de persoane şi ne simţim singuri, atunci asta este problema. Noi, nu suntem dependenţi de trecutul nostru, ci de oamenii care au făcut parte din el şi care au plecat, dezamăgindu-ne. Iar acum, în prezent,suntem nevoiţi să fim fericiţi. Dar ce este fericirea? Ei bine, fericirea nu este un lucru sau o fiinţă. Este pur şi simplu un sentiment mai valoros decât orice. Din păcate pentru unii, aceasta nu se poate cumpăra cu bani, ci prin sentimente puternice date de oamenii ce ne-au lipsit ceva vreme. Râsul este un medicament pentru toţi. Fiecare trebuie să avem în jurul nostru câteva persoane ce ne fac ziua mai bună, făcându-ne să zâmbim. Eu, una,am parte de aceste lucruri şi le mulţumesc foarte mult oamenilor, ce fac asta pentru mine.

Am spus la început că viaţa face diferenţa dintre real şi ireal. Ei bine, irealul este reprezentat prin viitor. Cu toţii ne-am imaginat cum am vrea să arate viitorul nostru. Cei mai mulţi visăm la o carieră pe placul nostru sau la o poveste de dragoste ca în filme. Dar, să ştiţi, că este de ajuns să fii fericit şi să ai încredere în tine pentru a face ce îţi propui. Trăiţi prezentul şi nu irosiţi timpul pentru a vă imagina irealul. Poate, într-o bună zi, acel ireal va fi atins. Sunt sigură că adulţii, nu ne iau în serios pe noi, adolescenţii, deşi uneori putem fi mult mai maturi ca ei. Şi ei au fost ca noi, iar pentru asta, ar trebui să ne dea o şansă pentru aspiraţiile noastre în care avem încredere şi pe care suntem siguri că le vom duce până la capăt.

Aşa că, nu te folosi de viitor pentru a scăpa de trecut,iar un sfat de la un adolescent poate însemna foarte mult pentru că, voi adulţii, aţi uitat cum să vă bucuraţi de clipele frumoase. Zâmbiţi mereu, lăsaţi trecutul acolo unde este, bucuraţi-vă de prezent şi faceţi loc viitorului pentru succes. Învăţaţi să "scrieţi durerile pe nisip, iar bucuriile pe o stânca". Nu îţi fie frică de întuneric pentru că el, a fost cândva în sufletul tău.

Nu uita, că dacă nu erai aruncat în gol, nu învăţai să zbori niciodată.