Universul fara El

Capitolul 17

Ai devenit ceea ce nu voiai sa devii niciodata? Ai cazut in plasa pe care iubirea ti-a intins-o? Stai calma, iubirea nu va fi niciodata , nimic mai mult decat un joc al minciunii.

De o lunga perioada te confrunti cu tine. Cu tot ce inseamna preteni, iubire, studii,munca, durere, suferinta, indepartare,singuratate. O lista care nu se sfarseste prea curand. Cautam mereu ordinea in viata dar niciodata nu o sa fim dispusi sa facem curat in ceva care a fost murdarit mult timp. Probabil ca indiferenta te-a maturizat, probabil ca orgoliul ti-a dat o lectie, dar iubirea nu este la fel. Iubirea este mai complicata de atat. Prima
dragoste nu se uita niciodata dar, ce se intampla daca dupa prima nu va mai veni niciuna? Ti-ai epuizat toate sentimele pe o singura persoana care nu a facut nimic mai mult decat sa plece. Plecarea este cea mai simpla solutie pe care el a ales-o,nu tu. Tu ai fost cea care a luptat cu tot. cu increderea, sentimentele si intelepciunea.
Noi, femeile ne simtim vinovate probabil pentru aceasta plecare. Dar nu cumva noi suntem cele care trebuie sa plecam cu adevarat? Ne luptam de ani intregi sa uitam o persoana care ne-a uitat de mult, sau cel putin asta credem . Ideea este ca noi, putem uita,numai ca nu vrem pentru ca acea persoana ne-a consumat si ultima picatura de iubire din corpul nostru,neramanand nimic.  Vrei sa te apropi de persoane dar nu poti. Esti acolo fizic, dar psihic nu vei fi niciodata pentru ca te simti incompleta. E ca si cum ai asista la o autopsie, in care daca tai pe cineva, il vei gasi pe jumatate gol, fara suflet.
Suntem puternice, toti stiu asta. Putem depasi orice daca ne punem in minte. Un om care ne-a dezamagit este o lectie. Nu trebuie sa-l asteptam pentru ca el nu ne asteapta pe noi. Marea se intoarce mereu la nisip, dar nisipul niciodata nu se va duce spre mare. Daca inca esti nehotarata gandeste-te de cate ori l-ai iertat tu si de cate ori te-a iertat el. Gandeste-te cine a renuntat. Gandeste-te cine a fost imatur. Nu are rost sa asteptam ceva doar pentru ca nehotararea lui este in dificultate. Poate ca ,acolo, undeva un om are nevoie de tine. Asa cum esti tu. Ciufulita dimineata in pijamale, imperfecta si sensibila. Poate cineva chiar vrea sa te iubeasca pentru parfumul tau de copil impregnat in haine. Alegi asta sau pe cineva care continua sa te schimbe si sa te modeleze dupa placul tau?
Stiu ca daca ai avea sansa sa te intorci in trecut, ai face-o fara nicio ezitare. Traieste inca o data momentele, apoi invata din greseala. Chiar erai fericita atunci? Daca da, atunci de ce esti ranita? Stii si tu ca traiai zilnic cu un gol in stomac si cu frica. Frica de durere. Iar daca traiesti cu ea,inevitabil se va intampla.

Toata viata ne luptam pentru a castiga sentimentele oamenilor pentru noi. Speram la iubirea din filme sau carti, ce se termina cu bine, dar realitatea este alta. Realitatea doare si te invata ca iubirea nu exista si ca orice ai face, trecutul te va bantui pana cand iti dai ultima suflare. Poate inca tu crezi in iubire, dar dupa ce vei fi dezamagita, vei ramane singura si doar lacrimile de pe obraz te vor incalzi. Eu, am aflat ca iubirea nu exista inca din clipa in care am vazut falsitatea din ochii  oamenilor si puterea care se afla in mine. Am ales sa fiu puternica si sa fac fata oricarui moment greu din viata mea. Am ales sa nu fiu victima propriei vieti chiar daca lectiile dure pe care le am primit au fost adevarate furtuni ce s-au exteriorizat prin inspiratia pusa pe foile albe pentru oamenii ce trebuie pregatiti pentru aceste sentimente. El, a fost pentru mine, inspiratia din stiloul meu si povestea infinita a cartii mele. El, m-a facut puternica si m-a invatat ca iubirea dezamageste si face oamenii mai reci, mai sinceri. El, mi-a luat odata cu inima mea si testamentul meu.
Eu, nu am mai fost eu, de cand el, a plecat. Stiam ca nu m-a iubit, dar de ce s-a intors ? A preferat mereu sa aprofundeze rana, facand-o la un moment dat, cicatrice. Speram sa o pot acoperi, sa nu o mai vad zilnic, dar o simteam. Ii simteam durerea. Probabil ca sufletul era acela care simte...dar, mai am suflet? I-am spus doar " pleaca" nu i-am spus  sa ia si ceva cu el. A luat sentimente, dar mi a  lasat amintiri. As fi preferat sa fie invers, dar orgoliul lui m-a doborat. Am luptat, am incercat, dar el  a preferat  sa ridice ziduri  intre noi. Iar eu, am ales sa nu le mai sparg. Pe partea mea, caramizile si-au sters din culoare, invechindu-se, pe partea lui,insa, nu stiu. Sper ca si a creat un imperiu dincolo de zid, sper ca i a fost de folos, dar o singura rugaminte am, nu incerca sa mai spargi ceea ce ai construit.
A fost de ajuns pentru mine, am primit lectia lui si ii multumesc  . Acum, sper ca tu sa o primesti pe a ta : " nu te intoarce, nu voi  mai fi acolo"