Dupa tot ce s a intamplat, am crezut ca voi fi libera. Dependenta de tine s-a pierdut intr.un loc vechi si uitat de timp. Dupa ce am castigat in fata ta si am vazut din nou lumina, credeam ca am evadat din inchisoarea in care am ales sa traiesc. Dar, nu a fost asa. Dupa ce am evadat, am fost prinsa din nou. Si de data asta, nu in trecut, ci in prezent. Obisnuiam sa traiesc in trecut , in trecutul cu tine. Nu mai voiam asta, simteam ca mor de fiecare data cand respiram aerul trecutului. Credeam ca viitorul imi va oferi multe sanse care ma vor face din nou, eu. Asa ca am pus punct si am luat.o de la capat. Din pacate, nu a fost cea mai buna alegere pentru ca m.am lovit de prezent.
Oamenii din trecutul meu nu mai erau aceeasi din prezent. Se schimbasera si habar nu am daca in bine. Am crezut ca fericirea se afla in acei oameni care ma doreau in toate felurile si care ma voiau alaturi pentru ca eram eu, cea din prezent. Dar pentru prima data in viata , m am inselat si nu aveam dreptate. Eu cea din prezent era doar frumoasa . Atat. Nimeni nu ma aprecia pentru adevaratele mele calitati, acum, conta doar fizicul. De ce? Nu stiu. Poate ca intr.o zi cineva ma va face sa inteleg unde am gresit si poate ca adevaratul raspuns este: am stat prea mult im trecut
Trecutul cu tine, straine, era groaznic. Fiecare coltisor, melodie si respiratie imi aduceau aminte de tine. Orice , erai tu. Si invers. Nefericirea era doza mea zilnica de apa iar regretul era portia de mancare. Eram acolo fizic dar inima mea nu stiu pe unde am lasat.o sa bata. Regret trecutul si acum, da, dar cred ca era mult mai bun decat acest prezent. Prezent in care, tu nu existai iar eu eram intr o continua distractie. Am crezut ca petrecerile, ceilalti baieti care ma doreau si munca, ma vor face sa te uit. Dar, nu a fost asa. Noptile lungi petrecute cu altii nu m au facut decat sa ma simt vinovata si tradatoare. Si nu, nu ma simt vinovata fata de tine, ci de mine. Nu stiu ce am devenit, cred ca numai tu imi poti spune pentru ca eu am atatea lucruri sa iti spun, dar daca apari in fata mea stiu ca nu o sa iti pot spune nimic. Sau poate o sa pot. Depinde, daca jumatatea din inima mea pe care ti-am dat-o, inca mai traieste in tine. Poate ca si tu ai suferit, dar nu mai mult ca mine. Mi-ai demonstrat ca aveam dreptate si speram ca ma voi simti mai bine dar ,nu. Totul a fost mult mai rau. Castigul meu a fost o pierdere a altei bucati din suflet. Partea, in care razbunarea nu era cea mai buna metoda. Nu voiam ca iubirea sa castige, dar mereu o face. Desi voiam un suflet plin cu ura si razbunare, m am ales doar cu unul plin de suferinta si regrete. Iubirea.., s-a risipit, poate ca in acea jumatate pe care tie ti-am daruit-o.
Mi-ar placea sa imi scrii, sa imi spui orice, nu conteaza, pentru ca tacerea doare. Si doare al naibii de tare. Nu sunt sigura ca iti voi raspunde, dar macar o sa stiu ca ura nu ne-a lasat sa traim intr-o lume in care oamenii au uitat ce este aia iubire.
Poate ca trecutul nostrul nu trebuie uitat, ci viitorul.
CITEȘTI
Universul fara El
Spiritualité"Spunem ca oamenii sunt importanți în viața noastră și ne lăsăm păcăliți de 'bunătatea' lor. Dar oare am putea vedea adevărul ?"
