Protectoarea Focului Și Inelul Vrajitoarelor ON HOLD- ÎN EDITARE

XI

În liniștea ce s-a lăsat între cei trei, fiind una copleșitoare și tensionată, se pot auzi bătăile rapide ale celor trei inimi. Angel se pune pe fotoliul din sufragerie, cu brațele încrucișate la piept și cu o privire curioasă.

— Când am aflat că ești Păzitoare, începe tatăl său, am fost atât de șocați, și totodată atât de mândri. Acest dar nu le este încredințat multor persoane și se întâmplă la câțiva ani. Am fost mult mai mândri, mai ales când am aflat că nici o femeie nu a mai fost Păzitoare a Focului. Era o veste atât de bună, însă ceva a stricat totul. În acea călătorie, în care am fost a doua zi, am fost la o bătrână Văzătoare de Spirite. Planul inițial a fost tot acesta ,însă a luat o întorsătură gravă. Văzătoarea de Spirite s-a îngrozit când am venit la ea, iar spiritele i-au spus de tine. A spus că vei avea o soartă crudă, încărcate de suferință și regret. De încercări grele. Dar ce a urmat a fost și mai rău.

— Au spus... Acum continuă mama sa cu lacrimi în ochi, că trebuie să te depărtezi de noi. Că noi trebuie să te depărtăm. Spune ea cu durere, fiind vizibilă atât de tare în ochii săi căprui.

Flashback

Benedixitque exquisita, per ignem spiritus,

Dux et princeps, per concursum

Magna fortuna, saevis vitae

Captus est in luce, quod labitur, sed in tenebris,

Aqua, terra, aer et ignis

Ubi nsscu, mortuus est in eodem loco:

Spiritele cântă acesta atât de melodios și de frumos. Melodia răsună încă în mințile celor ce au fost de față, în ecou, chiar și după ce spiritele au terminat de cântat. Melodia se referă la prima Păzitoare a focului. O ființă unică ce are un destin și mai unic. Un destin tragic și plin de durere sufletească.

Destin insanis, vita perdidit,

Altera vita sit, quid sit lucis solis occasum

Lux lucis, tenebris, elementum voluntatem domini

Dolor et felicitas Intal

End Flashback

Angel se uită neîncrezătoare spre mama sa.

— Spiritele ne-au avertizat. Ele ne-au spus că vom plăti. Și că tu vei suferii mai mult. Am încercat să te depărtăm. Am spus și fraților tăi să o facă. Am reușit. Voiai doar să pleci. Ei bine, am fost și pedepsiți atunci când ai căzut în lacul înghețat. Atunci am făcut tot posibilul să te îndepărtăm mai mult. Trebuia să îți spunem asta atunci când ai plecat, la 16 ani. Dar erai prea hotărâtă să pleci, așa că ne-am gândit să te lăsăm. Nu riscam să fi rănită mai mult.

— Dar cum știu ce destin trebuie să îl împlinesc? Întreabă ea uitându-se rece spre ei.

— Trebuie să lași lucrurile să se întâmple. Absolut totul este scris. Șoptește tatăl ei, slab.

— Cum pot să fac asta!? Acum aflu că mai am și un destin, ce, din întâmplare, este unul tragic!? Spune ea agitată, ridicându-se și gesticulând violent.