Protectoarea Focului Și Inelul Vrajitoarelor ON HOLD- ÎN EDITARE

XXIV

Piața Nocts... locul unde toți Mercenarii, criminalii, hoții și vrăjitorii cu magie neagră își fac veacul. Ii găsești pe toți în Prăvălia Armagedon , un bar, prima clădire de la ieșirea din portal. Un cap de mistreț îți rânjește încă de la intrare, și copita de centaur este primul lucru dezgustător pe care pui mâna, fiind clanța ușii. Acolo toți beau din halbe negre, nespălate, stau așezați la mese și scaune ce sunt pe cale să se prăbușească și își spun poveștile nemuritoare. Dar totuși, ăsta e cel mai aglomerat loc, deoarece este singurul loc unde găsești bere de hamei pământesc și vin bun, cică de ăla de 500 de ani, făcut pe timpul războiului rece, de ăla contrafăcut, dar de bună calitate, nu ca cel găsit în piețele magice normale, care are gust de otravă de șoareci. Din cel original mai au doar cei cu stare.

Restul tarabelor și magazinelor arată mai bine decât cârciumă, însă tot vechi și ponosite. Câte plante și recipiente pline de lichide sunt expuse pe tarabe, în spatele lor fiind femei sau bărbați bătrâni hidoși. Ba aveau nasul mare, ba buzele, ba aveau ochii scoși din orbite, ba aveau cicatrici și tăieturi pe toată fața.

Dar oamenii nu păreau să bage de seamă înfățișarea, ci ce lucruri vindeau. Vânzătorii mai scoteau de după tarabe câte lucruri ciudate, care nu erau expuse.

Mai încolo, pe la mijlocul pieței, magazinele încep să devină mai primitoare. Au vitrine mai frumoase, dar tot pline de lucruri pe care de obicei nu le găsești ușor. Mai vezi ocazional câte un șarpe înotând într-un recipient de sticlă, sau o mână putredă prinsă de un suport de lemn, care se mișcă, în semn de salut, când treci pe lângă ea.
Mai este și un magazin de animale, dar nu orice fel de animale. Dragoni pititci, șerpi cu solzi ca de diamant, șoareci de toate culorile, cu ochii roșii și colți imenși ce le ies din gură. Animale de contrabandă, ca tot ce este pe aici.

Noii veniți se remarcă repede printre restul, unii hoți plănuind să îi jefuiască, șușotind pe la colțuri. Vrăjitoarele se uită încruntate la ei.

Luna nu dă importanță. Vânzătorii de pe aici o cunosc, iar doar o singură încruntătură din partea ei, îi fac să înghețe până la oase. Vrăjitoarele fug din calea ei. Hoții se prefac că nu o văd. Mercenarii se roagă să îi pună să facă ceva, că se zice că plătește bine, dar tot nu se apropie de ea.

Eol se uită cu interes la tarabe, la fel și Frost, dar mai ales Adam.

— Luați. Cumpărați ce vă trebuie. Eu am niște treabă. Spune Luna și întinde fiecăruia un mic săculeț de pânză. În el sunt câteva monede aurii. 

— De unde le ai? Întreabă Eol și se uită în direcția Lunei, însă ea a dispărut.

Cei patru rebeli au luat-o in direcții diferite, lăsându-i pe Protectori în urmă. Eol decide să meargă la un magazin de lângă ei, plin de lucruri sclipitoare.

Frost și Adam merg amândoi pe stradă, uitându-se prin vitrine.

Eol a intrat într-un magazin mic, plin de pietre și sticluțe. Se uită la pietrele expuse pe rafturi.

Într-un colț mai întunecat sunt niște pietre, baghete, ce luminează puternic în întuneric.

Lângă ele, trei rafturi cu niște sticluțe sferice, cu capace, în interiorul cărora sunt niște gâzulițe roșii. Eol se întinde după ele, însă un fulger gălbui îi taie calea.

— Nu atinge alea! Doar dacă vrei să de descotorosești de un deget. Spune o voce de băiat. Eol se întoarce, văzând un băiețel de 12 ani. El ține în mână o baghetă, pe care o bagă mai apoi în buzunarul robei.

— De ce?

— Gâzele alea sunt Gângănii de Foc. Îți prăjesc carnea pe tine.

— I-ar plăcea lui Angel. Murmură ea, fără ca băiatul să o audă. Dar astea ce sunt? Întreabă făcând referire la bețele luminoase de cristal.