Protectoarea Focului Și Inelul Vrajitoarelor ON HOLD- ÎN EDITARE

VI

Angel înaintează în curtea închisorii. Pe toată suprafața ei stau zeci de delicvenți ce privesc curioși prin curte, în căutarea noilor prizoniere.

Cele două se asează la o masă din fundul curții. Se așează de o parte și de alta a mesei. Masa este mică, de trei persoane, cu două scaune puse pe de o parte și de alta. Cele două își apropie fețele pentru a nu fi auzite.

- Trebuie să vedem cum să scăpăm de aici. Spune Eol și se foiește nervoasă. Se uită în spate, parcă căutând pe cineva. Și se pare că așa și este. Un bărbat, înalt cu o construcție bună, blond, foarte deschis cu o înclinație spre albastru, le privește cu mult interes. Nu are mai mult de 23 de ani. Angel începe să îl privească și ea cu mult interes, fără inhibiții. Este foarte chipeș, și nu se potrivește deloc la peisajul închisorii.

Angel se întoarce spre Eol. Ea se uită încruntată spre bărbat, apoi își întoarce îmbujorată privirea.

- Am o bănuială asupra ăluia... Spune Angel arătând subtil cu degetul spre bărbatul dubios. S-ar putea să fie un Ști Tu Ce. Spune Angel. Însă nu sunt sigură. Nu simt nimic. Continuă ea.

- De ce spui Ști Tu Ce? Spune Eol încruntată.

- Pentru că s-ar putea ca numele nostru să fie un tabú¹. Spune Angel. Nu vreau să risc. Continuă în șoaptă.

Eol aprobă, și se întoarce cu spatele spre Angel, apoi se întoarce înapoi, palidă.

- Tipul, vine aici... Spune Eol începând să respire precipitat. Angel se întoarce să vadă, însă se lipește cu nasul de un abdomen tare. Se retrage ușor și își înalță privirea. Tipul dubios este exact lângă Angel.

Trage un scaun de la masa vecină și se pune lângă Angel.

- Deci... Voi sigur nu sunteți de pe aici. Și nici normale nu sunteți. Spune el direct. Angel îl privește, apoi își dă ochii peste cap.

- Evident că nu suntem normale. Doar altfel nu am fi putut intra aici. Spune Angel plictisită.

- Ști că nu la asta mă refer. Spune bărbatul strângând din dinți. Sunteți diferite față de restul, într-un fel ciudat. Spune el ridicându-se. Sunt cu ochii pe voi. Continuă și se depărtează mergând spre grupul din care a venit.

Eol îl privește ranchiunos și se întoarce spre Angel.

- E dubios tipul... Spune ea. Dar nu e de aici. Nu are accentul acela ciudat, și nici nu pare să vorbească cum se vorbește aici. Continuă și începe să analizeze curtea. Ei vorbesc cam așa: Nu sunteți din aste locuri. Nu aveți graiul de pe aste meleaguri. Cam cum ai vorbit tu când am venit. Continuă ea, scanând în continuare curtea.

- Știu. Poate a fost arestat ca și noi. A venit aici neautorizat. Spune Angel, cu privirea la degetele sale care emană căldură și scântei. Ai anulat căldura din celulă, nu?Spune ridicându-și capul și privind-o pe Eol.

Aceasta aprobă din cap. Angel își mută atenția spre cer. Este înnourat, fără pic de lumină a soarelui. Peste zidurile închisorii, se văd trei turnuri. Angel își lungește gâtul, încercând să vadă mai multe lucruri, însă eșuează. Se lasă în jos, dezamăgită. Își pune speranța că în drumul înapoi spre celule va vedea mai multe detalii.

Dintr-un colț al curții se aude un sunet înfundat. Apoi, pe măsură ce sunetul huruit dispare, se deslușește o voce.

- Înapoi în celule! Înapoi în celule! Se aude vocea vrăjitorului prin toată curtea. Angel îi face semn din cap lui Eol și se ridică. Zece gărzi supraveghează intrarea în celule, din diferite colțuri ale închisorii. Le privesc dușmănos pe cele două. Ele, însă, merg cu capul sus. Angel, în special pentru a vedea structura de care sunt prinse turnurile. În trecere observă o clădire mare, neagră. Un castel. Angel revine. Urmează convoiul, până se risipește când prizonierii intră în celule. Cele două sunt ultimele, alături de bătrânul dubios din celula alăturată și un bărbat de aproximativ 20 de ani, ce este în celula din față. Eol și Angel intră în celulă, iar ușa de metal se închide cu sunetul atât de bine cunoscut. Se aude un clinchtet slab.