ACEASTĂ CARTE ESTE INCOMPLETĂ ȘI PROBABIL AȘA VA RĂMÂNE.
CITIȚI PE PROPRIE RĂSPUNDERE.
Protectorii. Apărători ai umanității și păstrători ai magiei. Oameni cu daruri de la zei. Sfinți ai căror menire este să mențină balanța lumii...
Angel intră pe tunelul îngust, simțind de la jumătatea sa căldura ce o emană focul din șemineu. Cei patru stau de vorbă, toți pe canapea. Frost îi sesizează prezența, făcându-i un semn cu mâna.
— Ar trebui să vă dăm niște haine. Spune Lavender ridicându-se. Dacă intrăm în luptă nu veți putea lupta in hainele astea. Continuă și îi ia pe amândoi de mâini, mergând spre ușa din fața ușii principale. Ușa duce spre un hol, după ce coboară câteva trepte, în care sunt mai multe uși. Lavender merge spre prima și îl trimite pe Frost spre a doua.
Angel intră după Lavender. Imediat ce închide ușa, simte o ușoară răcoare. Se uită la corpul ei, văzând că hainele au dispărut, rămânând doar în lenjerie. Se uită mai apoi la Lavender care are în mână o baghetă, cu care se bate pe buze, privind-o încruntată.
— Întoarce-te! Ordonă ea, iar Angel execută. Lavender încă o analizează, apoi ochii o se luminează ca și beculețele de crăciun. Își îndreaptă bagheta spre dulapul din colțul camerei. Ușile i se deschid brusc. Lavender își agită bagheta prin aer. Din dulap iese un costum de piele. Consumul ia viteză, zburând în direcția lui Angel. Costumul nu se lovește de ea, ci o învăluie ca și o peliculă de apă. Acesta îi este puțin larg în zona sânilor și a taliei, însă Lavender își agită bagheta prin aer, zicând niște cuvinte, iar costumul se mulează perfect pe corpul ei. Totuși, Lavender încă strâmbă din nas. Se luminează dinnou, agită dinnou bagheta, din dulap începând să plutească o pereche de mănuși. Cel puțin, un fel de mănuși, fără degete, dintr-un fel de material solzos. Mănușile îi intră pe mâini, urcând până la coate. Angel se simte bine în costum, putând să se miște în voie.
— Îți stă super! Spune Lavender. Angel doar ridică din umeri, ieșind din cameră. Lavender intră în camera lui Frost, iar după câteva minute, iese și el, îmbrăcat într-un costum asemănător, doar că mult mai elaborat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(Fără chestia aia lungă)
Toți trei au pornit spre camera principală. Camerele lor sunt ultimele două de pe hol. Camera principală s-a umplut de un miros de mâncare. Verbena învârtea ceva în ceaunul pus pe foc. Un miros delicios se răspândea din ceaun. După câteva minute, mâncarea este în farfurii. Toți se pun la masă, mâncând tocănița delicioasă făcută de Verbena.
Lumina de afară începea să se piardă, soarele nevăzut începând să lase întuneric în urma plecării sale.
Toți se retrag în camerele lor. Camerele sunt mici, cu pereți din piatră, cu câte o mică fereastră. Fiecare cameră are câte un mic șemineu, un mic dulap și un pat. Angel aruncă lemnele lângă șemineu, aruncându-le de afară. Le aruncă mai apoi în șemineu și le dă foc.
La Castelul de Fildeș lemnele puse în șemineuri nu se termină niciodată.
Se pune pe pat, privind focul. Încă nu au nici un plan. Dar timpul se scurge, iar ei nu mai au timp. Eol poate fi torturată chiar acum, iar Angel are mâinile legate. Se pune pe pat, se învârte, însă nu reușește să adoarmă. Se ridică și iese afară. Aerul rece o izbește din plin. Angel inspiră adânc aerul înghețat, apoi pornește pe drumul de lângă stâncă, urcând pe terasă. Ca data trecută, se pune pe margine și se uită la oraș.
