3:27 » Luke Hemmings [✔️]

thirty nine

DOVE

"Stii ce-mi place foarte mult la tine?" Luke intreaba soptit cu buzele lângă urechea mea.

Stateam cu ochii închiși in timp ce Luke ma ținea in brate. Briza marii trecea deasupra noastra ducând cu ea gândurile altor cupluri care se odihneau pe plaja asa ca noi. Stateam cu capul pe pieptul lui si ii simteam bătăile inimii regulate sub mana mea.

"Mhm?" Reușesc sa murmur si ma culcusesc mai mult la pieptul lui vrând sa il tin cat mai aproape de mine posibil. Eram asa de recunoscătoare sa-l am incat ma trezeam deseori noaptea cand il priveam dormind liniștit langa mine, întrebându-ma ce am facut sa merit o asa ființa minunata in viata mea.

Cand vede ca nu mai spun nimic imi șoptește usor la ureche, trimițând fiori electrici prin tot corpul:

"Chiar daca esti un porumbel, esti cel mai puternic porumbel pe care l-am vazut." (N/A: Dove in engleză înseamna porumbel)

Zâmbesc amuzata deschizându-mi ochii si-mi rudic capul ca sa-l privesc. Culoarea lor albastra era clară si ma întunecata decat de obicei, insa erau la fel de frumoși. Intensitatea privirii lui imi arde fata si sunt prinsă in transă, fara sa ma pot uita in alta parte. Stiu ca imi examinează fiecare părticică a fetei, încercând sa memoreze fiecare detaliu exact asa cum fac si eu. Un zâmbet ștrengăresc ii apare pe buze si cu mana libera cu care nu ma strângea la piept imi îndepărtează o suvita din ochi pe care vântul a zburat-o.

"Ce-am facut sa te merit?" Il intreb si zâmbesc larg. La fel face si el.

Ma strânge mai tare la piept si printr-o miscare brusca se rotește, punându-ma deasupra lui.

"Nu știam ca-ți place sa fii curva de jos." Il tachinez si pe fata lui apare la început o expresie de pura uimire, apoi un rânjet pervers isi face apariția pe buzele lui pline si rozalii.

Il iubesc, stiu sigur ca-l iubesc. Vreay sa-i spun si mi se pare ca nu găsesc niciun moment potrivit sa o fac. Nu am certitudinea ca si el o face insa stiu ca e ceva mai mult intre noi decat niște simpli prieteni de futai. Ii privest chipul sculptat perfect in marmura si simt cum imi pierd mințile.

Asta e tot ce fac in ultimul timp. Ma uit la el. Pur si simplu nu pot sa ma opresc. Ador sa ma uit la el si sa-l vad rânjind conștient de privirea mea. Ador sa-l prind uitându-se la mine apoi sa isi întoarcă capul de parca nu s-ar fi întâmplat nimic. Ador sa-l aud cum cânta, cum vorbeste, cum imi citește câteodată inainte de culcare. Ador sa-l vad scriind im caietul lui cu cântece atunci cand ii mai vine vreo idee si are inspirație. Ador sa-l vad încruntandu-se atunci cand arde clătitele pe-o parte dimineața încercând sa ma surprindă.

As putea continua la infinit lista cu lucruri pe care le ador despre el. S-ar intinde pe pagini întregi si nu s-ar sfârșit niciodata.

Si poate ca asa e iubirea. Infinita. Nemarginita. Magica.

Luke isi pune mainile pe talia mea trasând cerculete cu degetul mare in timp ce un rânjet ii joaca pe buze. Trage aer in piept si mainile mi se ridica odată cu el apoi expira zgomotos si imi răspunde la replica: "Imi place sa fiu călă-"

"Nici sa nu te gândești sa termini propoziția." Il avertizez si ma aplec in fata lipsindu-mi buzele de ale lui. Imi cuprinde soldurile in mâini pe sub tricou si ma strânge tare, făcându-ma sa-i gem in gura. Profita de ocazie si-si strecoară limba in gura mea. Ma săruta apăsat si zâmbește. Cand se desprinde din sărut mainile ii urca in sus pe spatel meu si sa ridica in capul oaselor, ridicându-ma odată cu el.

Isi lipește fruntea de a mea si trage profund iar aer in piept.

"Cred ca ma îndrăgostesc de tine, Summer Mills." Mărturisește si-mi așteapta reacția.

As vrea sa tip din toți rărunchii, sa-i zic ca si eu ma îndrăgostesc de el. As vrea sa il strâng in brate si sa ii enumăr toate motivele care m-au facut sa ma simt asa, sa am aceste sentimente înedite fata de el, insa cuvintele mi se blochează in gât:

"Atunci n-o face." E ceea ce spun si zambetul timid de pe fata lui Luke paleste.

"Nu!" Tip ridicându-ma in capul oaselor in pat. Privesc fix in fata uitând pentru cateva clipe unde ma aflu, apoi zgomotul orașului care nu doarme niciodata intra usor pe fereastra deschisă si ajunge pana la urechile mele.

"Sunt in Las Vegas." Murmur mai mult pentru mine si cad la loc intre așternuturi.

Visul era asa frumos ca nu voiam sa ss termine. Si partea nasoala e ca nu era un vis propriu-zis ci o amintire. Iar eu chiar am spus cuvintele alea.

Tresar cand vad o silueta mișcându-se undeva in colțul de langa usa al camerei.

"Oh, prințesa. Nu esti in Vegas." Rostește umbra in timp ce iese si întuneric si luminile orașului ii aprind fata. "Esti in iad."

N/A: am scris asta acum muuuuukt timp dar nu am postat-o asa ca am mai adăugat câte ceva ca sa fie mai adecvată acțiunii si iată-ne!

Pam pam pam

E MIERCURI SO HERE'S THE UPDATE WOOP

DO NOT BE A SILENT READER BITCH 😐