3:27 » Luke Hemmings [✔️]

twenty nine

DOVE

Atunci cand ne-am coborât din Roller Coaster eram gata pentru inca o tura. Chiar daca l-am rugat pe Luke aproape in genunchi sa ne mai dam o data găina aia fricoasa a zis ca nu se mai urca in asa ceva cu o nebuna chitaitoare ca mine cat trăiește. Lucru pe care am încercat sa nu-l iau ca pe o insulta. A fost amuzant totusi.

Mergeam unul lângă altul tinându-ne de mana si eram in toiul unei discutii aprinse despre cat de mișto ar fi sa mergem in Japonia ca sa-l cautam pe Pikachu cand i-a sunat telefonul. L-a scos repede din buzunar si s-a încruntat and a văzut cine il suna.

"Da?"

Răspunde imediat si vreau sa ma apropii cu capul de telefon ca sa aud ce spune apelantul insa Luke ma împinge usor cu mana si se îndepărtează de mine. Incerc sa ignor junghiul ciudat pe care il simt in piept fata de faptul ca Luke imi ascunde ceva si il privesc calma cum se cearta cu persoana care l-a sunat. Reușesc sa surprind bucăți de conversație.

"Acum ... un moment potrivit."

"... întâlnire ... nu ..."

"Ți-am zis ... nimic ... noi ..."

"Nici bătut nu ... sex ... tine ..."

"Nu ... cunoscut ... nimeni ..."

"Nu ma mai suna!"

Ce tocmai a fost aia?

Luke isi baga nervos telefonul in buzunarul de la spate si se întoarce spre mine. Încerca sa zâmbesca insa imi dau seama ca s nervos si decid sa nu fiu cicălitoare si sa-l intreb cine l-a sunat. La urma urmei nu suntem impreuna si nu e obligat sa-mi raporteze tot. Insa vreau sa stiu cine l-ar fi putut enerva atat de mult si de ce.

Trecem pe lângă o mașina cu vata pe bat si ma opresc in fata ei, Luke mergând inca câțiva pași inainte sa observe ca eu nu mai eram lângă el. Vine spre mine si se opreste tăcut in fata mea așteptând sa-mi iau vata pe bat. Dupa ce bărbatul din spatele tejghelei imi înmânează un fel de norișor albastru sunt pe cale sa-l intreb pe Luke ce s-a întâmplat de este atat de tăcut.

Insa ii suna telefonul iar.

Oftează cand vede numărul de pe ecran si răspunde imediat, îndepărtându-se ca data trecută. Nu ma mai chinui sa incerc sa ascult ce spune insa imi dau seamănă se cearta cu respectiva persoana cu care vorbeste. Gesticulează si înjura, iar eu stau la câțiva pași in spatele lui privindu-l ciudat. Cand termina trece fix pe lângă mine neașteptând sa-l urmez insa o fac, nedorind sa provoc o scena chiar aici si acum. Merg in spatele lui pana cand ajungem in partea mai liniștita a carnavalului cu mai putina lume. Imi dau seama ca Luke nu mai are chef sa rămânem insa nu zice nimic si nici eu nu vreau sa plec.

Nu pricep... Seara mergea perfect, iar acum abia se mai uita la mine sau mai vorbeste. Nu vreau sa fiu enervanta sau altceva, dar daca tot am iesit in oraș ar fi drăguț sa se implice in conversații nu sa ma lase se vorbesc singura de nebuna.

Indes inca o bucata de vata in gura si merg mai departe cand telefonul lui Luke suna iar. Deja devine enervant! Il ignor si pornesc înaintea lui, lăsându-l sa vorbească in pace la telefon.

Daca am înțeles eu totul greșit? Daca Luke si cu mine nu suntem la o întâlnire? Daca am perceput toata relația asta a noastra de sex fara îndatoriri greșit? Oare suntem doar prieteni? Oare putem fi mai mult?

Cand telefonul ii suna a cincea oară imi pierd cumpătul. Stam pe o banca si doar ce terminasem vata cand înjura in barba cu telefonul in mana. Il smulg din mana lui mare fara sa ma uit la numele de pe ecran si il închid apoi il bag in buzunarul pantalonilor mei. Luke se uita la mine putin uimit. Avea gura întredeschisa si încerca sa zică ceva insa niciun cuvânt nu e rostit.

"Daca tot am iesit impreuna ar fi drăguț sa te concentrezi asupra mea." Ii zic si imi iau premiile pe care le câștigasem de pe banca si ma ridic in picioare.

"Unde pleci?" Intreaba Luke, oprindu-ma din drum.

"Acasă." Ii raspund fara sa ma întorc sa-l privesc si-mi mușc buza dureros de tare.

"Fara mine?" Intreaba si-l simt in spatele meu.

"Da." Raspund si ma întorc ca sa-l privesc. "Oricum n-ai fost cu mine jumătate din seara."

Ochii lui albaștri ma privesc triști si vinovați si mi se înmoaie inima. Încearcă sa-si pună mana pe obrazul meu insa i-o dau la o parte si fac un pas in spate. Face si el doi in fata micșorând distanța pe care eu am încercat sa o măresc.

"Imi pare rau." Se scuza si imi săruta tâmpla, sprijinindu-si capul de al meu. Cand vede ca nu zic nimic insista. "Ma ierți?

"Nu te-am intrebat cine te-a sunat. Am crezut ca suntem destul de apropiați cat sa-mi zici fara sa te intreb eu." Ii zic evitând răspunsul la întrebarea lui.

Se dezlipește de mine si ma priveste sceptic in ochi. "Nu sunt obligat sa-ți dau ție explicații. Nu suntem impreuna." Zice si aproape ca scuipa cuvintele ca si cum ar fi ceva otrăvitor, ca si cum ideea l-ar dezgusta.

"Mda. Asa zicem si eu." Înclin capul si ma întorc pe călcâie gata sa plec cat mai repede de acolo. "Noapte buna, Luke."

"Stai!" Ma prinde de mana si ma opreste in loc. Incerc sa ma smucesc din strânsoarea lui insa e mult prea puternic pentru mine. "Nu am vrut sa sune asa!" Se scuza el iar insa nu-mi mai permit sa-l ascult.

"Am zis noapte buna, Luke!" Spun si accentuez fiecare cuvânt, fara sa-l privesc, pana cand imi da drumul la mana si plec de acolo cat mai repede cu putința.

Ce naiva sunt!

N/A: I'M ALIVE

Vote&comm daca v-a plăcut acest capitol si scuzați-mi absenta. Clasa a 8a si blocajele ma omoară.

50 de comentarii si 30 de voturi ca sa pun Next mai repede altfel pun tot cand vreau eu 😜