3:27 » Luke Hemmings [✔️]

thirty

DOVE

Nu știam daca e zi sau noapte, insa știam ca era bizar de frig in camera in care eram. M-am trezit aici pur si simplu in negura. Cateva ore mai tarziu becurile s-au aprins si am putut sa vad ce era in jurul meu. Era o camera simpla fara ferestre cu o singura usa ce avea o mică trapa prin care imi împingeau mancare câteodată. Eram pe podea cand m-am trezit, si imi era foarte frig. Ma mir ca nu am facut hipotermie. Lângă mine in colțul camerei era o saltea, iar pe saltea erau niște perne vechi si o pătura. In colțul opus, lângă usa era o găleata in care am presupus ca trebuia sa fie pe post de toaleta.

Nici macar nu știam de cat timp eram acolo, sau cat timp voi sta acolo, insa ma trezeam adesea gândindu-ma la Luke. Pur si simplu. Amintiri cu el mi se derulau in cap fara sa vreau si nu puteam sa le opresc.

Am descoperit mai tarziu ca lumina se aprindea si se stingea periodic, deci probabil ca atunci cand venea noaptea o stingeau, iar atunci cand era dimineața o aprindeau.

Am încercat sa strig dupa ajutor, insa de fiecare data cand încercam o lovitura puternica in usa se auzea din exterior. Asa ca dupa -ce presupun ca ar fi- o săptămana m-am oprit.

Găseam tot felul de lucruri interesante de facut. Ieri am reușit sa fac un fel de mini cuțit dintr-un os de pui rămas de la prânz. L-am ascuns sub saltea, deși o varianta mai buna ar fi fost sa-l ascund in saltea. Si deși acum s-au împlinit doua saptamâni de cand sunt aici fara ca cineva sa-mi adreseze un cuvânt si fara ca cineva sa-mi zică de ce ma aflu aici, nu m-am gândit nicio secunda sa-mi iau viata sau sa ma înfometez.

Adică... Se putea si mai rau de atat, nu?

***

Astăzi era ciudat de multă agitație. Auzeam zgomote din afara ușii, ca si cum doi oameni se cearta, apoi o bubuitura puternica in usa ma face sa-mi înghit un țipat. Lumina din camera pâlpâie de cateva ori ca in filmele de groaza, iar mirosul din camera era înecăcios si grețos din cauza găleții de lângă usa care nu fusese golită de doua zile.

Aud încuietoarea deblocandu-se si usa ss deschide încet. Privesc fix tavanul fara sa ma obosesc sa vad cine a intrat. Probabil ca o sa plece imediat.

Insa nu pleacă. Inchide usa si rămâne acolo lângă ea pana cand intr-un final imi întorc capul sa vad cine e.

Luke

"Ai tupeul sa-ți arați fata? Pe bune?" Abia reușesc sa grăiesc răgușit din cauza ca nu am mai vorbit de cateva saptamâni.

Se uita trist la mine si o luminița ii joaca in ochi ca de obicei. Pentru cateva momente ma simt ca si cum am fi la mine in apartament pe canapea si ne-am uita la un film patetic in timp ce ne ținem in brate si ne sărutam.

"Îmbufnata asa de dimineața?" Intreaba si se aproapie usor de mine de parca as fi o pasare care ar putea zbura in orice clipa.

Alung imaginea care parca e din alta lume din minte si ma ridic in capul oaselor, lipindu-ma cu spatele de perete. "E dimineața, seara... Nici nu stiu?" Spun si oftez. "Cand o sa se termine toata treaba asta?" Il intreb pe Luke care acum sta in loc in mijlocul camerei. "Vreau sa se termine." Declar si ma joc cu mainile in poala.

Luke mai face doi pași către mine si elimina distanța dintre noi. Se apleaca si ma prinde de mana. Sar ca arsa.

"Nu ma atinge!" Ma smucesc din strânsoarea lui si simt cum corpul imi e străbătut de fiori de durere.  "Ah..." Gem si imi duc mana la coaste, închizând ochii de durere.

Rănile provocate de Jace inca nu au trecut si sunt destul de dureroase.

"Usor." Spune Luke si isi pune mana peste a mea. Nu mi-o mai retrag de data asta si simt o senzație ciudata in stomac de împlinire cand e lângă mine. "Trebuie sa te calmezi." Imi șoptește si se asaza lângă mine pe saltea, atent sa păstreze distanța.

"Nu-mi spune tu mie sa ma calmez! Din cauza ta sunt aici!" Suier printre dinti gata sa ma iau la cearta cu el, insa cuvinte inca mi se opresc in gât. Imi trec limba peste buze ca sa le umezesc si reușesc sa vorbesc. "Puteam sa fiu intr-un avion către Europa acum, dar m-am îndrăgostit de tine in timp ce fugeam de lup." Spun cu amărăciune si imk las capul sa se lovească usor de zid. "Si de cine m-am îndrăgostit? De fiul lupului."

Luke pare ca înlemneste lângă mine si ii aud respirația accelerandu-se.

"Totul o sa fie bine, iti promit. Eu nu sunt ca el. Stii asta." Spune si se uita in ochii mei cu speranța.

"Nu stiu nimic. Nu mai... Stiu nimic."

"Ba da! Tu ma cunoști mai bine ca oricine." Insista si imi mângâie mana cu degetul mare. Mi-o trag lângă mine, departe de el.

"Așchia nu sare departe de trunchi." Imi întorc privirea si ma uit drept in fata.

"Te rog, Dove... Te rog... Doar ai încredere in mine." Se roagă el si oftează.

"Lasa-ma singura."

Se mișca lângă mine si vine mai aproape. Ma prinde cu o mana si ma trage la pieptul lui si aproape ca imi vine sa plang din cauza familiaritatii gestului. Un scâncet imi părăsește buzele si Luke imi săruta fruntea.

"Dove..."

"Vreau sa fiu singura, Luke!" Incerc sa zic ca sa-l fac sa plece. Nu pot sa simt asa ceva pentru el! Nu pot pur si simplu! Ma distruge.

"Voi îndrepta totul. Ai incredere." Imi promite. Se ridica si iese din camera, apoi luminile se sting.

N/A: i guess the update came faster than i had expected 💁🏻

[vote&comm]