3:27 » Luke Hemmings [✔️]

twenty

DOVE

Poate viata mea sa fie mai mizerabila de atat? Ei bine, răspunsul este categoric da.

1. Nu am de unde sa fac rost de bani
2. Nu pot sa mi-l scot din cap pe Luke. E ca si cum ar fi prezent mereu in gândurile mele
3. Dr. Walker devine din ce in ce mai enervanta

"Si cum a decurs săptămana ta, Dove?"

Femeie mai taci! E deja a treia oară cand iti zic ca a fost bine! Încep sa cred ca a fost o greșeala sa vin aici....

Ca bine zici?

Tu ce mama naiba mai vrei, pleacă!

"Pardon?" Spune terapeuta si se apleacă in fata uitându-se la mine ca si cum s-ar îndoi de sănătatea mea mintala. Si probabil avea dreptate, pentru ca viata mea era oricum, numai normala nu.

"Hm?" întreb întrerupta din gândurile mele.

Câteodată mintea mea devine un calvar. Imi imaginez tot felul de lucruri nu foarte drăguțe si încep sa ma gândesc serios ca sunt in depresie.

Plus: nu mai pot sa scriu. Am încercat sa-mi mai continui romanul, dar a iesit mai jalnic decat i-ar ieși unui copil de clasa a7a, fara sa mai adaug ca era foarte trist si predictibil.

Doamne! E numai vina lui Luke! Il urăsc atat de tare! Vreau sa mi-l scot din cap. Vreau sa-mi scot din memorie ochii lui albaștri si felul in care merge si silueta lui înaltă si slaba pe care as recunoaște-o oricand, însă nu pot! Si la naiba cu asta! Imi distruge viata!

"Mi-ai zis cumva sa plec?"

"Nu?"

Poftim! Acum gândesc cu voce tare.

Totul era bine înainte sa apăra el in viata mea, iar acum simt ca e o harababura totala. Ma obosește.

Vreau sa apuc si eu sa dorm macar trei ore pe noapte fara sa ma trezesc țipând si zvarcolindu-ma din cauza coșmarurilor. Vreau sa pot sa dorm iar liniștita, așa cum dormeam cand eram in bratele lui.

Uite! Din nou aduc vorba de el! Doamne Dumnezeule! In ce m-am transformat?

"Spune-mi cinstit, Dove... Câte ore dormi de obicei?" Ma intreaba dr. Walker si isi notează ceva pe o foaie.

Ma examinează ca pe un experiment. Un alt aspect pe care il detest foarte tare in legătura cu aceasta terapie.

"Pai, sunt cam opt..." Raspund sincer si ma așez mai bine pe canapea.

"Asta e bine." Aproba ea din cap si ma uit fara sa vreau pe geam. Zâmbesc atunci cand văd ca mi-a ascultat sfatul si a umplut pervazul cu orhidee colorate. Arata mult mai drăguț așa.

"In ultima săptămana..." Continui uitandu-ma cum apune soarele, nuanțe de galben contopindu-Se cu nuanțe de rosu si formând un portocaliu care se transforma usor in violet pe măsura ce soarele apunea si dispărea dupa blocuri.

"Asta, este o problema." Afirma ea si isi mai botează ceva pe foaie. Nu o privesc, însă aud mina pixului zgâriind foaia.

"Oh, crede-ma, stiu!" Zic sarcastica si imi întorc plictisita capul spre ea.

"De ce, Dove? Ce nu te lasa sa dormi?"

Ma ia gura pe dinainte si nu pot sa opresc cuvintele care mi se rostogolesc de pe buze si ma lovesc ca um glonț in stomac:

"Trecutul si Luke Hemmings."

Nu am primit niciodată un glonț in stomac, dar cred ca așa s-ar simți. Tocmai am lăsat prea mult sa iasă la iveală.

Rahat.

N/A: Sal cf?

Puteți sa puneți niște întrebări in capitolul cu questions de la medical letters daca vreți, oricum e aproape de final. Noooo.

Bine pa!

~andreea