3:27 » Luke Hemmings [✔️]

thirty six

DOVE

Nu cred ca am fost vreodata in totalitate sinceră cu cineva despre mine. Nu am spus nimănui povestea din spatele fetei cu parul blond si ochii triști. Poate nu păreau triști, dar fata nu cuniscuse niciodată cu adevărat fericirea. Zâmbea, râdea, facea lucruri normale ca toți adolescenții, dar niciodată nu avea sa fie ca ei, pentru ca ea avea ceva ce o deosebea de restul: un secret întunecat.

Desigur, majoritatea adolescenților au secrete întunecate, nu-i asa? Unii fumează pe la spatele parinților, altii au intrat in anturaje periculoase, unii au căzut prada jocurilor de noroc, iar altii isi riscau viata zilnic doar pentru distracție.

Dar diferența dintre mine si ei este ca eu nu am avut de ales. Pur si simplu am fost înghițită de secrete, trasa in adâncul lor, captivă. Nu am cerut sa raman orfana, nici sa ma caute niște oameni periculoși. Nu am vrut sa ma îndrăgostesc de singura persoana care imi va aduce sfârșit sau sa ma împrietenesc cu fiul diavolului.

Știam prea bine ca din toata povestea asta urma sa iasă viu doar unul dintre noi, asa ca am facut cel mai egoist lucru din viata mea si l-am ales pe el. Am ales iubirea peste viata.

Jace ma îmbrânceste pana in biroul tatălui sau din ascunzătoarea secreta si ma trântește pe scaunul de piele din fata biroului supradimesionat din mahon. Scaunul din piele albă din spatele lui se rotește dramatic ca in filme si cu un scârțâit il dezvăluie pe Andrew. Imi zâmbește meschin, numai asa cum el poate si sângele imi îngheață in vene.

Isi sprijină mainile pe birou si se apleaca putin in fata, luând o poziție de prădător. Ochii lui sclipesc cu o scânteie ciudata si sinistra, iar lumina slaba le schimba culoarea. Scaunul mai scârțâie putin cand Andrew se apropie mai mult de birou si trage aer zgomotos in piept, apoi clatină din cap dezaprobator.

"Ce ma fac eu cu tine?" Spune fara sa se uite la mine de parca nu mi-ar adresa mie întrebarea.

Daca as spune ca eram speriata ar însuma prea putin multitudinea de sentimente care ma apasa in piept.

"Vad ca vrei sa cădem de acord in legătura cu eliberarea ta presupun. Iti ascult oferta." Scuipa ca un șarpe veninos cuvintele.

De fapt si era unul. Otrăvea oameni, distrugea vieți, strica familii, ruina locuințe doar cu un cuvânt, un ordin.

"Nu despre eliberarea mea am venit sa vorbim." Reușesc sa spun răgușit si imi dreg vocea ca sa par putin mai convingătoare. "E vorba de Luke."

La menționarea numelui fiului sau Andrew isi ridica privirea cu interes spre mine.

"Vreau sa-l eliberezi pe el in schimbul libertății mele." Rostesc cu mai mult curaj de data asta. Bărbatul rade sec si se uita la mine de parca as fi un copil mic care ii promite dominarea lumii. "Stii bine ca eu am ceva ce nimeni nu are, nici macar tu." Trag aer adânc in piept si continui. "Degeaba ii sperii pe oameni, îngropându-i in datorii ca sa-ți dea bani daca pana la urma nu o sa se mai împrumute la tine. Eu pot sa te ajut sa câștigi mai mulți bani decat ți-ai imaginat vreodata. Dublu sau triplu fata de cat ai acum."

Andrew ma priveste cu interes si un fel de mândrie, oferta mea făcându-i cu ochiul probabil.

"Si tot ce trebuie sa fac e sa-l eliberez pe Luke?" Rânjește el la mine si face un semn către unul dintre bărbații aflați in încăpere. Aprob din cap repede.

Se ridica in picioare si ma ridic si eu repede. Intinde mana peste masa cu un zâmbet uriaș pe chip. Fara sa clipesc dau mana cu el chiar in momentul cand pe usa este îmbrâncit Luke.

N/A: oare ce o sa zică Luke? O sa plece pur si simplu fara sa se uita inapoi? Sau o sa stea si o sa lupte pentru Dove?