Russian Roulette

Russian Roulette XIV

   

  Din nou in Germania doar ca de data asta cu si mai multa emotie decat prima oara. Nu stia cum se va termina totul, habar nu avea daca el sau macar Carolina vor iesi intregi din aceasta incurcatura. Ar fi vrut din suflet sa aibe puterea de a sti asta din inainte, ar fi vrut sa aibe puterea sa ii apere pe toti cei care au decis sa-l urmeze astazi aici, ar fi vrut sa existe  o modalitate prin care Cloud sa fie in siguranta acolo in America.  Pasii cu Sam pe urmele lui si inainte de a urca in SUVul ce-l astepta isi verifica inca  odata pistolul si mai ales munitia din el, daca avea sa moara nu trebuia sa o faca inainte de a baga macar un glont in capul unuia dintre frati aia. 

- Domnule sunteti sigur de ceea ce urmeaza sa facem? Sunt un numar mai mare ca noi.

- Stiu, dar asta nu insemna ca voi sta deoparte si voi astepta ca soarta sa decida ceea ce se va intampla cu Carolina.

- Am inteles.

 Sam urca in masina  fara sa mai zica nimic, se gandi la acasa, la America si la sotia pe si copii pe care-i lasasera acolo. Ii era teama ca nu se va intoarce la ei intreg, ii era teama ca nu isi va mai putea vedea fiica zambind de fiecare data cand el se intoarce acasa. 

 Nick privi catre Sam, stia la ce se gandeste barbatul, daca el se ducea sa-si salveze "familia" barbatul acela si-o lasase acasa in voia sortii fara sa stie daca avea sa se mai intoarca vreodata acasa la ea.

- Daca vrei sa te intorci in State du-te. 

- Nu am sa va las singur. 

- De ce?

- Pentru ca familia mea a fost fericita datorita tie, si nu pot sa te las singur in bataia pistolului, daca cineva va trage in dumneavoastra ma voi arunca in fata glontului fara ca macar sa clipesc. 

 Nick se rezuma in a zambi amar, era mandru ca oameni erau atat de martirici si pregatiti sa moara pentru el. Cine nu ar fi pana la urma? Cine nu ar fi mandru cand ar vedea un om pregatit sa se lase omorat de alti doar pentru a trai el. 

 Igor veni catre Dima si-i sopti ceva la ureche. Carolina era din ce in ce mai zlabita, din ce in ce mai distrusa si fara vlaga. Se ruga la Dumnezeu de cand ii auzise vocea iubitului ei ca el sa nu o gaseasca, ca el sa nu vina aici dupa ea, ca el sa stea acolo in America si sa se ocupe in continuare de afacerile lui.  Dima incepu sa rada isteric, lucru ce o facu pe fata sa deschida ochi si sa-l priveasca:

- Nu-mi vine sa cred. Nick e atat de naiv. A muscat momeala, pregateste-te papusa, iubitelul tau e aici, dar habar nu are ca altcineva este deja aici si-l asteapta, cineva care a fost mai aproape de el decat a crezut, propriul lui Iuda.

- Ce vrei sa spui? spuse stins fata.

- Nick va muri de mana cuiva pe care la considerat prieten. 

 Carolina fu usor ametita simti cum totul se invarte in jurul ei, ii era foame, foarte foame si probabil din acest moment nu putea procesa asa cum trebuie ceea ce ii spusese Dima. Incepea sa intre in acea stare vegetativa, si mintea ii zbura in colturi intunecate in care in ciuda intunericului era fericita, si da, era alaturi de Nick, doar ei doi si toata fericirea din lume. 

 Al doilea avion venit din America ateriza pe pista aeroportului din Berlin. Cloud cobori primul urmat de ceilalti,  Catlin era si ea in spate, nu stia de ce, dar in acest moment Cloud semana al naibi de mult cu Nick. Aceiasi atitudine superioara si parca ii era destinat, asemeni fratelui sau, un tron pe care sa stea fara sa fie deranjat, nu stia inca daca acest lucru trebuia sa o sperie sau sa o bucure, nu stia daca isi dorea ca baiatul asta sa devina ca Nick.