Russian Roulette

Russian Roulette X

 Avionul ateriza pe aeroportul din Berlin. Carolina privea pe geam stragand cu putere manerele  scaunului. Nu inchisese un ochi pe tot parcursul zborului. Inca nu realiza ca ea chiar a ajuns in Berlin. Stewardesa se apropie usor de ea.

- Doamnisoara am ajuns.

- Multumesc, dar cum cobor, nu am niciun act...

- Nu va faceti probleme, va asteapta cineva jos care va ava ajuta sa treceti de oameni aeroportului.

- Multumesc frumos. 

Carolina se ridica in picioare si cu pasi mici cobori din avion. Cand plecase de aici era iarna, acum, e aproape toamna. Poate simti asta din aer. Il vazu pe barbatul blond si alb la fata, era clar neamt, se simtea bine sa auda din nou germana, sa isi auda din nou semeni.  Se apropie incet de el.

- Buna ziua, numele meu este Achim, te voi ajuta sa iesi de aici. spuse el in germana. 

 Fata nu spuse nimic, doar il urma privind timorata in jur. In mai putin de 20 de minute se vazu afara, privind Berlinul. Trase puternic aer in piept si inchise ochii. Inca ii era atat de greu sa realizeze ca esta acaasa, la ea acasa unde absolut nimeni si nimic nu ii mai poate face rau.

 Barbatul care o ajutase sa iasa afara din aeroport se apropie de ea usor:

- Poftim. intinse un plic pe care Carolina il lua si-l deschise usor, era o suma destul de mare de bani.

- Ce sunt astia?

- Domnul Forrest mi-a dat sa iti dau astia.

- Spune-i domnului Forrest ca.... se opri brusc, nu isi dadu seama , dar ii veni instantaneu sa zica ca nu are nevoie de bani lui ci de el, ca are nevoie de Nick. Inghiti in sec.

- Ce sa ii spun?

- Nimic. Multumesc.

- Poti sa pleci acum. 

 Carolina facu cativa pasi si se opri. Era pentru prima oara cand auzea dupa ceva timp ca poate pleca, ca gata, ea este libera din nou, se obisnuise acolo in casa aceea cu Venus, cu Cloud si mai ales cu Nick. Simtea ca lumea ei este din nou data peste cap, ca lumea ei se duce pe apa sambetei. Isi facu curaj si porni din nou. Stia unde avea sa gaseasca o statie de autobuz, chiar daca nu mai fusese de mult timp in oras, inca il stia ca si pe propia palma. Se urca in el si se indrepta catre autogara, se aseza pe un scaun si privi pe geam. Oameni pareau atat de reci aici. Privea fetele nemtilor, erau atat de aspri si pareau atat de reci, erau oameni din tara ei, dar dupa cateva luni petrecute in America unde gasesti mereu un zambet pe fata unui trecator. 

 Autobuzul se opri si ea cobori. Intra in autogara si se indrepta catre ghiseul de unde isi putea cumpara un bilet.

- Cand pleaca urmatorul autobuz catre Brake?

- Peste 20 de minute.

- Mai sunt locuri libere?

- Da. 

- Vreu si eu unul.

- Desigur. 

 Fata isi lua biletul si urca in autobuz asteptand ca acesta sa plece. Isi duse usor mana la gat,"Nick..." simti cum vocea lui ii rasuna in minte. Era ciudat, pentu ca isi dorise atat de mult acasa si acum nu se simtea atat de incantata, ar fi trebuit sa fie in extaz, ar trebui... ar trebui sa faca multe alte lucruri, dar gandul ei era la Nick si America. Isi lasa capul pe spate strangand in palma medalionul, spera ca el sa fie in regula acolo si ca nimic rau nu i se va intampla, chiar isi dorea asta mai mult decat sa ajunga acasa in acel moment. 

 Nick deschise ochii, nici mcar nu si-a dat seama ca a adormit azi noaptea, de fapt, probabil nu o facuse mai deloc. Isi ridica telefonul si vazu ca primise un sms, era unul din Germania, asta insemna ca ea ajunsese cu bine acolo. Isi lasa capul pe spate. A trimis-o departe, a trimis-o acolo unde ei ii este mai bine, pentru ca aici nu era in siguranta, langa el nu era in siguranta. In ciuda faptului ca incepuse sa se ataseze de ea a trebuit sa o lase sa plece tocmai din acest motiv, asa a facut si cu Christabelle, a lasat-o sa plece pentru ca stia ca ei ii este mai bine cat mai departe si de tatal lui care ii facuse atat de mult rau.