Săraca fată bogată

Capitolul 17- Scrisoare de la părinți???

De dimineața sunt trezită de soneria zgomotoasă. Mă cobor leneșă din pat văzînd că nimeni nu mai răspunde. Deschid parcă cu dispreț ușa de faptul că m-a trezit, iar acolo un curier.
- Am o scrisoare pentre Jessica Smith.
- Pentru mine? mă întreb în mintea mea. Eu sînt. îi răspund peste vreo 5 secunde.
- Bine, atunci semnează aici.
Semnez, îmi înmînează scrisoarea și pleacă. Plicul era alb și îmi era foarte interesant să văd de la cine e și cel mai interesant ce conține. Mă așez pe pat și deschid scrisoarea. Încep să citesc:       "Dragă Jessica, mîine venim la tine și la Alice în Paris. Am vrea să ne arăți apartamentul tău luxos de care ne-ai povestit și să îți vedem colegiul și profesorii. Nu te teme noi venim și ne ducem nu îți vom sta pe cap. Vom veni în jur de ora 20:00. Scumpii tăi părinți și cei ai lui Alice."
Spuneți-mi că visez. Nuuuuu. Ce ne facem?
- Alice, scoală! țip eu disperată
- Ce e? îmi spuse cu o voce adormită și frecîndu-se la ochi. Ai înebunit uite cît e ceasul, e sîmbătă ai uitat? țipă după ce își reveni
- Citește! îi înmînez scrisoarea
... în timp ce citea, a făcut niște ochi enormi
- Asta e îngrozitor. Ce facem?!?
- Asta mă gîndesc ș eu. Nu ne rămîne nimic altceva decît să spunem adevărul...
- Nu, asta este exclus! Nu am de gînd să mă întorc înapoi în colovia aia de aur. Nu, nu și iar nu!
- Păi și ce să facem? Ai de gînd să zbori la Paris, să-ți cumperi acolo apartament, să te înscrii la acel colegiu și să mituești profesorii?!?!?... țip eu din toți rărunchii, precis s-a sculat tot campusul, pe lîngă asta Amy și Hannah se uitau nedumerite la noi și încercau să-și dea seama de ce țipăm.
Pe fața lui Alice apăru deodată un zîmbet diavolesc.
- Să știi că nu-i o idee rea...
- Nu! Nu, nu, nu, nu,nu! Ai înebunit complet?!?
- Jess, gîndește-te că asta poate fi unica noastră scăpare.
Dacă să fiu sinceră, nu-i o idee rea, dar totuși nu-i cea mai reușită.
- Biiine... o spun în semi glas, cu vocea tremurînd și parcă vroid să mă răzgîndesc
- Atunci tre să ne facem bagajele.
- Stați ce bagaje? întrebă nedumerită Amy
- Plecăm la Paris pentru acest weekend. Sorry că nu vă putem lua cu noi, dar părinții noștri vin în vizită.
- Bine, altă dată. Acum fugița bagajele
- Sigur, trebuie să ne grăbim.
Peste jumătate de oră eram în taxi, în drum spre aeroport. Cînd am ajuns am luat bilete la cel mai curînd avion spre Paris. Desigur la insistențele lui Alice am luat bilete la business class Air France.
"Pasagerii din cursa business class Air France sînt așteptați la poarta număr 15 pentru îmbarcare!"
- E cursa noastră! țip eu entuziasmată
- Liniștește-te! Dacă vom minți cum trebuie nu se va afla adevărul.
- Bine, acum hai că vom întîrzia.
*peste 15 minute*
Uraaaaaaaaaa!!!!! Sunetul de la decolare s-a auzit în tot avionul.
- Cu ce vă pot servi domnișoarelor? se apropie de noi însoțitoarea de bord, tutuși suntem la business class
- Două americano și un tiramisu clasic și pana cotta cu fructe de pădure.
- Desigur, vor veni imediat. Mai doriți ceva? Pături, măști pentru somn?
- Nu.
Aveam emoții îngrozitoare, dar mă trezi din gîndurile mele însoțitoarea de bord.
- Poftim două americano, un tiramisu clasic și o pana cotta cu fructe de pădure. Dacă aveți nevoie de ceva sunt la dispoziția dumneavoastră. Puteți să vă folosiți oricînd de scaunele dumneavoastră de masaj și de televizoare.
- Vă mulțumim. răspund eu politicoasă
- Ce drăguță, nu?
- Da. răspund eu îngîndurata
* peste 10 ore*
Sunt trezită de un sunet puternic. Uraaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!! Se pare că am aterizat.
- Am ajuns somnoroaso. mă dojeni Alice
- Bine. Mă scol, mă scol.
Nu pot să cred că am ajuns în Paris. Am coborît din avion și am inspirat adînc pentru a simți aroma Franței. Pe lîngă parfumuri alese se mai simțea și un miros de ciocolată și croasante. Mmmmmmmm....... Călătoria asta m-a înfometat, cred că că vom mînca ceva mai întîi.