Lipsit de sens

"Cine ești tu?"

Întrebarea asta le dă dureri de cap chiar si celor mai mândrii, realizați și pretendenți filosofi. Auto caracterizarea propiei noastre persoane este cea mai sinceră întrebare pe care ne-o punem nouă înșine. De ce mulți dintre noi avem un trac când suntem întrebați cine suntem?
Nouă ni se pare erorantă această întrebare pentru că avem tendința să auzim asta de la receptor nu de la interlocutor. Inerția noastră este să știm cum sunt alții , nu cum suntem noi. Ca să ne cunoaștem propria noastră latură trebuie să o aflăm dintr-o reflexie, din reflexia cuvia care ne resimte pe propria piele ifosele și reacțiile la fiecare lucru mărunt ,reflexia cuiva sincer cu a noastră persoană. Doar în astfel de persoane se află răspunsul la întrebarea asta ce ne lasă în șah mat. Altfel poți pretinde că ești singur pe lume și îți pui această întrebare . Ai sa poți răspunde la această întrebare care are ca substrat de : " Cum te vad pe tine ceilalți? Cum crezi tu că te văd ceilalți ? E adevărat cum te vezi tu , ceilalți ar fii de acord cu tine in privința propiei tale caracterizări?
Ei bine, tu ești o cifră ce se distinge de restul prin faptul că nu poți fii asemănăt cu nimic datorită însușirilor tale excepționale , incomparabile. Cu toții în parte suntem un șir armonios de lucruri ,adesea imprecise, alteori foarte precise , dar rafinate in felul lor cu o frumusețe ori o grație incomparabile cu nimic . Ne asemănăm prin lucruri mici care ne fac compatibili , nicidecum lafel, lucuri mici cum ar fii vise, concepții, idei, hobby-uri , alte lucruri felurite ce ne aduc la suprafața de a admite si de a face aceleași lucruri.
Noi , tu , eu , restul suntem frunze diferite , cu ramificații diverse fiecărei caracteristici ori fâșii, geneza noastră luând formă prin faptul că doar noi ne putem pronunța în dreptul nostru, nimeni altcineva. Avem nenumărate înclinări și însușiri specifice doar nouă, care prin mixtură devin ceva unic ,precum o bucată de foaie ce nu poate fii ruptă lafel niciodată, precum ceva gravat manual pe care nici autorul nu are precizia să o facă lafel , poate asemănător ,dar în niciun caz identic . Existăm, suntem niște ființe care avem însemnul și aspectul geneitc asemănător , unic , dar și diferit simultan.
Căutăm răspunsul acela imprecis și greu de născocit la întrebarea "cine esti tu"?
Tu ești ceea ce eu n-am sa fiu niciodată, fiindcă nici tu n-ai sa fii niciodată ceea ce sunt eu, dar cu toate acestea suntem niste declinări a celor din înaintea noastră , dar să nu uităm că dacă cunoaștem pe cineva nu înseamnă că i-am determinat fiecare latură individuală, fiecare reacție particulară și instinctul propriu care nu poate fii anticipat.
Dacă cunoaștem o persoană înseamnă că îi știm eventualele obiceiuri, caracteristice ei , care se întâmplă în mod regulat , dar nu îi știm fiecare părticică interioară .
Deci, totuși... dacă ne distingem atât de mult de ce simțim lafel și simultan ?
Cu toții atunci când suntem cuprinși de greutăți , ori poveri, pirderi a celor dragi simțim acel gust de agonie, de lipsă și deprimare , cu toții suntem făcuți ca să ne regăsim într-un singur lucru lafel, acela este armonia și faptul că ne pasă de viață fiindcă cu toții suntem una...
Și ar trebuii să rămânem neclintiți când doar un unic și deosebit cineva ne poate da răspunsurile la un infinit de întrebări în legătură cu propia noastră ființă...?
Cine ești tu?
Tu ești o eternitate de lucruri și doar tu vei știi unde să cauți ceea ce ești,însă doar acele lucruri care te reflectă cu adevărat te fac sa știi despre tine că ești cienva anume.