Fire bine intrapuse,greu, de pus la toți pe înțeles. Lucrul latent e ceva ce suflecă o hiperbolă a realității, relevă extremele posibilității , schimbă mersul în fugă, iar literele în cuvinte . Acele denumiri ce-ți vin în minte se opresc , una peste alta se opresc , cad lapsusuri peste lapsusuri până în nadir le așezi , cel puțin încerci , te ostenești de prisos . Cauți un sens să întocmești o tangență cu un înțeles . De vrei să-i găsești un înțeles figurezi similar ca un hoinar în benză urmărind să-și găsească zestrea neagră. Latent e o senzație care încă nu poate fi numită senzație, e o lacrimă care încă nu a curs, e un fel de va urma cu timp nedeterminat, similar unui bulb de ghiocel care e în procesul facerii. Sunt fel și fel de perspective cum că ceva ce e în momentul facerii este doar un ceva, nu mereu un ceva anume . Adică iubirea în devenire nu e un început de drag și simpatie care aduce la sentimentul de a plăcea ceva ori pe cineva? Încerc să pretind , sau mai bine doar voi palpa cu conștiința înțelesul ce alții îl percep. Stau , respir în toane cu greutăți imprecise , parcă cu un sentiment de strident în fiecare răsuflare . Latent e acel gând care vine înaintea vocii noastre , e acel glas al nostru din interior care numai noi putem alege dacă va devenii un exterior sau va rămâne un interior pentru totdeauna. Fiecare resursă ce ne alimentează cu o jenă față de aflarea aceea din înăuntrul ființei e un flagrant ,un ambient non-profit pentru cine ar trebuii să fim cu adevărat și ce ar trebuii să arătăm cu adevărat, să simțim, să spunem... Prea multe personaje din ambientul nostru ne surpă acel curaj cum că latentul nostru nu e tocmai potrivit. Sunt , deseori gânduri ce le amânăm, le lichidăm , le compromitem . Nu sunt doar gânduri, sunt gesturi ce rămân înghesuite în acel vid ! Există o frontieră în sinea tuturor , unde aceste sentimente , gesturi, gânduri rămân suspendate . Acel vid, acea frontieră, acel spațiu infinit unde sunt lăsate rămurele din fiecare simț alternativ este un spațiu care nu are o consistență prea mare fiind de o manieră infinit , iar de alta sensibil și finit doar atunci când felul în care sunt înmagazinate aceste latente e o indolență abuzivă cu care însărcinăm o latură a noastră, o latură numită suflet.
CITEȘTI
Lipsit de sens
RandomO mică sinteză scurtă , diferită și sinceră cu mici detalii enorme despre tot ce ne înconjoară, cu un calcul diferit într-un fel anume și aparte .
