Acest capitol este o dovadă a dezamăgirii mele crunte. Viața este ca o arenă de coloseum în care cu toții trebuie să luptăm ca recruții. În trecut am rămas un copil orfan de inima care îmi colora realitatea cu lacrimi nostalgice de fericire, este vorba de iubita mea . Nu mi-am dorit decât sufletul meu scump pereche după care am plâns o mare de lacrimi zile în șir îngenuncheat de lipsă, acel suflet de care am rămas absent și îmi simt sufletul agonit cum se împrăștie de fiecaredata cand mă trezesc sau adorm , îmi plânge inima sinceră , nu mai am leac să-i ofer , au trecut multe clipe care m-au premeditat să mă aștept la tot ,am fost înlăturat, refuzat,renegat, judecat și nesocotit de cea pe care am iubit-o dincolo de frontierele posibilului , însă sufletul meu își pierde consistența trecând prin aceste stagii și sufăr enorm. Noaptea mă trezesc amintirile, ziua mă adorm regretele și lacrimile , privirea mea este înlăcrimată în pământ , sufletul mă apasă pe inimă și nu mai am niciun fel de aer. Bătăile inimii mele se împuținează, iar pe cât ele se repetă încep să doară. Strădania și pocăința mea au devenit contestații, orice fac este de prisos și mereu sunt greșit, chiar nu mai sunt deloc sigur dacă ceva din ce fac este bine , dacă mai îndeplinesc pe acel cineva pe care îl mulțumeam cu un simplu gest , simt că e zadarnic totul, nu mai am motive să cred în mine însămi că voi reuși să împac ceva și că eu sunt totul pentru cineva... sunt cu privirea lăsată în pământ și lipsit de speranță...
CITEȘTI
Lipsit de sens
RandomO mică sinteză scurtă , diferită și sinceră cu mici detalii enorme despre tot ce ne înconjoară, cu un calcul diferit într-un fel anume și aparte .