Lipsit de sens

Zâmbetele

Adesea suntem niște ființe aflate în pragul unor dezolații , dintr-o mare plină de trăiri reflectăm stări greu de controlat , printre ele se află acel sentiment sincer care de mulți e renegat , acest sentiment e reflectat direct pe buzele noastre și în adâncimea privirii . Zâmbetele sunt și în lacrimile de fericire, în inima sinceră , în ochii celor recunoscători nouă . Dintre toate sentimentele bucuria reală ne clădește peste fizionomia feței cu ajutorul unor micromilioane de dinamisme un ornament estetic , cromatic , pomenit și numit zâmbet. În multe circumstanțe se crioesc acele motive care ne fac zâmbetele să apară ; Însă , întâmplându-se fără un motiv bine precizat precum simetria perfectă și inexplicabilă a axelor de rotație tuturor planetelor . Căutarea cuvintelor celor mai armonice pentru o construcție a sintagmei explicite care să aducă un înțeles potrivit e fără rost .Din cele mai obișnuite și plate cuvinte se nasc cele mai largi zâmbete deoarece la momentul cu pricina un singur lucru spus sincer dă de înțeles miilor de sensuri din inima ta. Adesea trăim parcă mecanic , doar lucrurile și realizările materiale par să ne facă să ne îmbucarăm , nicidecum gesturile deosebite a unei persoane din viața noastră . Calea acestei atitudini mecanice ce o adoptăm ne aduce la un destin plin de oameni superficiali și neutrii cu case pân' la cer ridicate , fără cărări între locuințe , cu măști care simulează emoții în loc de fețe, cu urechi înfundate de propriile concepții și guri înarmate cu aceste cuvinte lipsite de cea mai mică afecțiune și exprimarea sinceră a resentimentelor, cu alte cuvinte fără pic de resentimente . În fundament și la un moment dat suntem niște firi sensibile cu nevoia de o atenție afectivă mai diferită și resimțiri reale din partea cuiva pentru a știi și a simții că tot ce trăim cu inima nu e doar o simulare ci un zâmbet sincer.