Lipsit de sens

Altcineva decât tu însăți

Lupte însetate de dreptate , carouri lungi de depresie , coridoare întinse de lacrimi au izvor din complexul inimii mele, căutând răspunsuri pentru întorsătura lucrurilor care le trăiești, stai și nu percepi nimic din toate cele întâmplate , nu îți vezi meritul acestor pedepse și te simți exclus din inelul celui drag. Lipsit de putere , ești epuizat să îi repui celui drag realitatea despre el , pe care o percepe asemenea unei insulte și se victimizează la orice îi spui din teamă pentru că observi că se poartă spontan , nefiresc, din perspectiva unui om care a stat lângă tine ani , eu sunt de părere că merită măcar o ascultare și după trebuie aplicată o reîndreptare a suspectatului , deoarece dacă persoana care te-a iubit atâția ani nu te mai recunoaște și te remarcă ca fiind diferit atât de brusc , eu consider că înseamnă că nu mai e nimic din tine însuți în nimic din ceea ce faci, nici în vorbe , nici în atitudini , nici în priviri , nici în judecată . Parcă nici cuvinte nu mai poți pune în fața ochilor lui . Cu ce folos decât să greșești chiar și cu întrebarea ?
Orice încerci a-i spune despre ea însăși te condamnă că îi spui niște vorbe necumpătate și nepotrivite , devine deranjantă în legătură cu orice . Nici n-ai să mai iști vreun cuvânt din gura mea , o lacrimă din ochii mei , un răspuns de al meu la întrebările tale. Dar să știi că inima mea e străpunsă de tot ce tu dezvolți și desfășori în această perioadă . De la răceala dialogului , până la lipsa considerabilă a exprimării sentimentelor (față de altădată), de la lipsa ta din viața mea când am nevoie de tine nespus, iar din păcate tu trebuie să te aflii în altă împrejurare , brusc ți-ai ales să fii ocupată și indisponibilă cu singura persoana care o iubești,spun ți-ai ales fiindcă îi subliniezi asta , în loc să-i spui că trebuie să existe timp , cum a existat mereu , îi spui că ești ocupată și te rupi de la el din viață dintr-o dată . A fi ocupat poate fi înțeles , a fi distant și din scurt , fără pic de căldură îți năruie tot ce ai clădit împreună cu cineva sub temelia unor ani plini de dedicație și strădanie. Vei venii într-o bună zi , când inima ta se va dezgheța la persoana care i-a simțit acel îngheț. Ocupat înseamnă să nu ai timp , nu înseamnă să fii distant , tăcut, ocolitor , rece , țâfnos , nemulțumit , superficial , morocănos , plin de inconvenient la orice ți se atrage atenția tot pentru că tu ți-ai schimbat felul brusc și să iei orice vorbă drept o judecare și să reflecți victimizare cu privire la orice ți se atrage atenția și să pui pe seama credinței celui ce te pune față în față cu tine. Dacă faci asta înseamnă că ocolești realitatea și  faci vinovată persoana care te iubește pentru ce vede și crede , adică asuprești sufletul de lângă tine și îl alungi pentru că tu însăți nu poți accepta realitatea generală , care nu , nu așa o crede cel ce ți-o zice , e fix așa cum ți-o zice , fix așa cum reflectă oglinda trupul așa iubitul reflectă sufletul tău și nu faci nimic decât să fugi de propria reflecție dacă fugi de realitatea asta. De prisos te simți contestat-abuzat .Pentru felul tău ești dator să răspunzi cu adevărate motive , fiindcă felul tău gravitează în jurul celor dragi și îi poți poți răni dacă îi obișnuiești cu tine însuți , iar dintr-o dată esti altcineva...