Toti isi aleg poeme ,romane de dragoste, drama, mister sau actiune, numai eu am ales sa le am pe toate, ca un copil intr-un magazin de jucarii.
Totulincepe intr-o zi, cu o fetita mereu vesela. Fetita avea un frate, un tata...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Au trecut 2 luni, cele 2 luni din viata mea in care iar am facut sa para ca eu n-am parinti, dar mi-am format familia din prieteni si oameni straini, nu-mi pare rau, dar mi-e dor, sentimentul de dor e naucitor si dureros, te seaca pe interior, iar orgoliul te face sa crezi ca ai dreptate, nu este bun acest orgoliu dar e singurul care te tine in picioare si te ajuta sa continui, e raul ce te ajuta si binele ce te distruge.
Sunt inca aici, cu NINA, stau si astept, dar nu stiu ce astept, probabil o schimbare, continui asa si azi, NINA a vazut schimbarea de pe chipul meu de pe fiecare zi ce trece, vede ca ceva ma seaca, imi stie durerile, i le povestesc, nu mi-e teama, singura persoana care intr-un timp asa de scurt pot sa-i spun tot despre ce mi se intampla.
Ajung la scoala de dans, repetitiile obijnuite de joi, mintea tot departe o am, desi concentrarea pare ca e 100% acolo, nu este asa. Dupa masa merg la sediu, ajung la EDY, calmul ma cuprinde, ma scoate din rutina zilnica, singurul care imi poate aduce calmul, cazuri, discutii importante sunt prezente dar eram calma, EDY reuseste minuniile care nimeni nu le poate reusii, singurul care imi poate schimba situatiia.
Merg acasa, acolo unde ma simnt cu adevarat acasa, e perfect pana ajung, intru pe usa si o vad pe NINA cu un zambet linistitor, dar fix asta ma face sa ma gandesc la mama, ea ar fi trebuit sa fie in pragul usii, dar nici cand eram ''acasa'' tot nu era ea cu zambetul cald, nu aveam parte de acel zambet.
NINA ma vede, schimbarea asta era imposibil de neobservat, deja stie ce am, vrea sa vorbesca cu mine, dar acum mi-e teama, prima data cand mi-e cu adevarat teama sa-i vorbesc despre cei cu mine.
-EMMA, cei cu tine mai exact?? De ce esti asa?
-Doamna NINA, de ce se numeste dor?
-Draga mea, dorul a fost numit de cineva care a suferit de el si la numit dor pentruca doare, doare foarte tare, dar tu sti asta deja, si sti si ce e de facut ca sa iti treaca.
-Dar nu vreau sa plec, nu imi doresc asta, daca plec de aici o sa-mi fie dor de dumneavoastra, iar daca nu plec, o sa-mi fie dor de ei. Nu stiu ce sa aleg.
-EMMA, nu trebuie sa te sperie aceasta decizie, trebuie sa intelegi ca tu esti ca fica mea si aici este casa ta, daca tu pleci azi si te intorci maine nu e nici o problema, locul asta te asteapta este al tau.
-Daca plec maine si vin in vizita ma primiti?
-Normal, pregatestete de plecare.
In timp ce impachetez NINA apare pe usa, avea un inel, parea valoros si vechi, desi lucea ca o stea.
-EMMA, vreau sa-ti ofer ceva drag mie, mama mea mi-a oferit acest inel de la bunica ei, este in familia mea de ani intregi, vreau sa ai grija de el, de acum iti apartine, vreau sa-l ti in siguranta.
-Asa am sa fac, vreau sa stiti ca saptamana asta este importanta, dupa ce ajung la parintii mei merg cu EDY in rezolvarea unui caz timp de o saptamana, si nu stiu cand pot venii, dar o sa vin aici cat de repede pot.
-Nici o problema EMMA, dar te rog daca nu reusec sa te vad sa retii ca esti o fata speciala, sa nu uiti asta.
-Cum sa nu reusiti sa ma vedeti? La ce va referiti?
-La nimic, vreau doar sa-mi promiti ca orice s-ar intampla tu sa fi fericita, sa zambesti, ai un zambet fermecator si e pacat de el.
-Promit, o sa-mi lipsiti enorm de mult.
Dupa acea seara merg la printii mei, si ca si ultimile dati ma primesc, dar de data asta sunt mai reci, si nu stiu de ce dar ma asteptam la asta, dar oricum in 2 zile plec cu EDY in misiune, am decis ca am facut o greseala, si vreau dupa sa plec inapoi la NINA.
Misunea decurge bine, nu am decat cateva vanatai urate si niste taieturi de lama, neatentia isi spune cuvantul. Ajung la sediu si de acolo vreau sa jung la NINA, imi iau masina si pornesc increzatore catre ea.
Ajunsa la conac ma dau jos cat pot de repede si incep sa o caut, spre surprinderea mea nu o gasesc, o astept sperand ca apare, trec 4 ore iar babuta cu zambet larg nu-si face aparitia. O vecina care era in trecere prin fata portii ma vede si ma intreaba ce caut acolo.
-Am venit la doamna NINA, stiti unde este plecata?
Vecina uimita de raspunsul meu si vazand chipul meu ingrijorat, pune capul putin in jos, il ridica ma ia de mana si imi arata cu degetul spre cerul senin.
Atunci fata mea se face alba ca varul, ma sperii si ca sa fiu sigura ca nu imi dau cu presupusul gresit o intreb la ce vroia sa se refere.
-Draga mea eu zic sa te duci la parintii tai si sa te linistesti, Doamna NINA, a murit la 3 zile dupa plecarea fetitei care locuia cu ea, conacul va fi luat de copii ei iar ea a fost imormantata, doamna NINA nu mai este.
Dupa plecarea femeii simnteam ca panantul se invarte cu mine, parca cerul a cazut pe pamant, bataile inimii sunt anormale pentru orice om, cad din picioare in genunchi iar lacrimile ma scufunda, simnt cu s-a pus un stop iar mintea mea nu reuseste sa proceseze informatiile primite.
Il sun pe EDY si incerc sa-i explic dar nu reusesc, incep un cuvant si mi-e greu sa-l termin, am jurat maestrului ca n-o sa plang decat in fata mortii, nu am spus a cui moarte, la nici 20 de minute EDY isi face aparitia, incearca sa ma linisteasca, mai ales ca pulsatiile puternice ale inimii imi conduc otrava prin corp de 2 ori mai rapid si ma raneste, dar nu ma pot linistii, ma duce inauntru pe brate, e prima data cand sunt total pusa la pamant.
Urmatoarea zi cu sufletul praf si teama sa ma mai apropii de cineva ma duc inapoi la parintii mei neavand ce sa fac, unde sa ma duc, era singura obtiune momentan, dupa mintea mea nu o sa stau mult la ei.
La nici 2 zile primesc o scrisoare, mama incearca sa o citesca dar cu cea mai mare repeziciune i-o zmulg din mana cred ca sunt ceva acte de la sediu, de zeci de ori le-am spus sa nu le mai trimita prin posta, spre surprinderea ea este cu totul alt ceva.
"Draga mea EMMA, stiu ca ai venit si nu m-ai gasit, dar nu vreau sa uiti de mine, stiu ca o sa fi singura care nu o sa faci asta, plecarea mea stiam ca o sa vina de mult, dar nu vroiam sa sti, nu vroiam sa-ti iau zambetul acela fermecat, nu uita vreau sa zambesti mereu, si nu am glumit, in acel loc te poti intoarce oricand."
Langa scrisore era un act de proprietate, era al conacului si era pe numele meu, nu intelegeam vecina spusese ca acel conac o sa fie al copiilor ei, cum de este numele meu acolo? Urmatoarea zi merg la primarie sa ma interesez mai bine si am aflat ca Doamna NINA fusese acolo dupa plecarea mea si imi facuse actul, scoala de dans si conacul erau acum pe numele meu imi apartineau.
Ajung la parintii mei acasa si ma pun sa dorm, prima data cand vreau sa dorm din cauza durerii sentimentle si dorului nu sa rup strazile cu masina incercand sa ma calmez, sau sa fiu in bratele lui EDY incercand sa nu lesin. Dar nici acum nu am liniste si incepe o cearta de toata frumusetea, nu suport asta asa ca prefer sa plec in locul care l-am numit acasa 2 luni si ceva, locul in care nu era nimic dificil.
Plec la conac si dorm, dorm ore intregi, nu ies la lumina soarelui zile intregi dar EDY reuseste din nou sa ma schimbe, nu inteleg, de ce EDY este acea persoana care poate sa-mi schimbe gandurile si viata radical, ce are diferit, nu am inteles niciodata asta, dar ma bucur ca exista si ma bucur ca este, el este langa mine mereu si pentru mine asta conteaza. II MULTUMESC MEREU PENTRU ASTA.
