Aventuri in viata Emmei

capitolul 29

  Îmbrățișarea din care nu as vrea să mai scap ma liniștește, Sorin ma privește în fiecare minut si ma păzit în ultimele zile, Edy a trecut mai rar pe la conac de când Su este in spital, vizitele lui sunt scurte dar bine venite mereu, as vrea să-l văd mai mult timp, începe să-mi lipsească spontaneitatea lui. SU este inconștient iar eu nu sunt lăsată să mă apropii nici măcar de spital, știu că ce-i din jur îmi vor binele dar as fi vrut să am și liber arbitru macar in momentele acestea.
Camera mea a devenit cel mai vizitat loc, oricine vrea să-mi vorbească vine la conac, băieții au renunțat la următorul concurs de dragul meu și vor sa ma vadă bine.
Sorin nu a mai plecat de la conac de atunci, dar în starea mea as vrea sa nu ma vadă nimeni.

- EMMA, vi la masă?
- Nu îmi este foame, poți să vi puțin? Vreau sa vorbim despre ceva.
- Sigur, s-a întâmplat ceva?
- Vreau să-l văd pe SU, dar am nevoie de ajutor.
- Sti ca am fost de acord cu faptul că tu nu trebuie să-l vezi până nu își revine.
- Fi serios, cu toții știm că nu e sigur dacă se mai trezește, vreau să-l văd.
- Ce-mi faci tu mie, sti ca daca sunt prins că te ajut nu o sa ma mai lase să mă apropii de tine.
- si daca te apropii de mine si sunt in starea asta la ce te ajută?
- Nu îmi pasă cum ești acum, îmi pasă că sunt lângă tine, vreau să fi bine dar vreau să fi si lângă mine.
- Atunci ajutăma si voi rămâne lângă tine, te rog.
- Bine, am să te ajut.

  După jumătate de ceas eram gata de plecare, urcam in masina lui Sorin, ajunși la spital intrăm pe hol iar prima persoană care o vedem este Edy, ieșim înainte să ne vadă, după 10 minute fără pic de noroc in planul nostru de al vedea pe SU Sorin vrea să ne întoarcem.
- Nu, eu nu mă întorc, am ajuns până aici si nu am să dau înapoi acum.
- Dar o să fi prinsă.
- Nu am cum să fiu prinsă dacă mă arunc chiar în ghearele lupului.
- Vrei sa treci pe acolo fără să te intereseze dacă te vede?
- Exact.

Plec spre salonul lui Su, trec pe lângă Edy ca si când nici nu ar fi, ma vede dar nu ma oprește, un gest care m-a uimit pentru puțin timp, ajung la salonul lui Su dar ușă era încuiată.
- Chiar credeai că o să te las sa treci asa pe lângă mine dacă nu aveam un as în mânecă?

- Urasc atunci cand faci asta. de ce nu vreti sa il vad?

- E mai bine pentru tine, chiar daca te-a tradat stiu ca inca ti la el, dar unde e bona aia buna de nimic?

  In acel moment Sorin vine usor in spatele meu si dandu-si seama ca el este acum subiectul se apara cu acelas sarcasm imposibil de dezlipit de el.

- Hei nu-i vina mea, eu am zis ca nu o sa mearga, pitica a complotat.

- Trebuia sa ai grija de ea. Si mai vrei un caine.

- Sti ca il i-au singur daca imi trebuie inca o incercare ca ea.

- M-ai facut caine cumva?

- Nu sa traiti.

- Duo inpoi acasa, si daca e nevoie incuio in camera.

- Sa o crezi tu. 

   Alerg pana la biroul doctorului care se ocupa de SU si i-au cheile, EDY incearca sa mi  le ia dar deschid usa, pe patul de spital statea SU palid conectat la aparate si cu pulsul slab, un detaliu imi atrage atentia, tatuajul cu dragonul de aur, atunci mi-am dat seama ca mai exista o speranta pentru baiatul care suferea legat de aparatele din spital si care nu dorea decat iertare.

- V-a trai, are semnul dragonilor, il v-a vindeca, a evoluat dar cum?

  Sorin ma conduce inapoi la conac, linistea e profunda pe drum.

- Ai reactionat mult mai bine decat ne asteptam.

- Voi nu intelegeti ca nu mai sunt ca un copil de varsta mea, faptul ca eu am copilarit departe de casa si de familie ma maturizat, poate chiar mai mult decat pricepeti voi.

- Toti simnt nevoia sa te protejeze pentru ca esti importanta pentru noi.

- Dar vreau sa imi aranjez eu viata, oricat as suferi pot rezista.

- Nimeni nu poate rezista la nesfarsit.

- Atunci nu rezist, dar stiu ca am incercat.

- Ok, atunci unde vrea majestate sa sa mergem?

- EDY a zis sa ma duci acasa. 

- Credeam ca vrei sa alegi singura. 

  Sorin opreste masina coboara si imi deschide usa masinii.

- Te rog majestate, coborati, in aceasta seara o sa cinam la restaurant.

- Vrei sa ma simt ca o printesa dar ma asteapta temnita acasa.

- Atunci de ce nu vrei sa profiti de coroana acum cat o ai?

  Cobor din masina si il cuprind de bratul drept, imi deschide usa si ma conduce la o masa in restaurant, comanda iar atunci cand vine mancarea raman uimita de alegere, imi stia gusturile la mancare.

- Daca eu sunt o printesa tu ce esti?

- Un umil fecior care vrea sa-i faca pe plac printesei si vreau sa ii vada zambetul.

  Dupa masa mergem inapoi la masina sa reluam drumul spre casa, dar uimirea a fost mare cand in parcare il gasim pe EDY.

- Ti-am spus sa o duci acasa.

- Am facut o mica oprire sa luam masa.

- Putea-ti sa faceti asta si acasa.

- Nu poti sa ma ti inchisa intrun turn fara usi si departe de lume, am o viata.

- Nu majestate, se pare ca aveti slujitori care va conduc, nu o poti tine captiva mereu, nu o protejezi o sechestrezi.

- Vad ca ai gasit o persoana care te protejeaza mai bine decat mine, succes.

  a trecut o saptamana, iar SU a iesit din spital dar EDY nu a mai aparut, este disparut si nu reusesc sa il gasesc, pe la sediu nu mai trece iar la conac nu a mai venit, nu raspunde la telefon  si nu stiu cum va schima asta viata mea.