Aventuri in viata Emmei

Capitolou 26

Dimineata asta deschid ochii privesc la fereastra deschisa si ii inchid la loc,doua secunde mai tarziu ma ridic speriata dandu-mi seama ca eu am inchis-o aseara, intorc privirea in coltul camerei din care se aude o voce cunoscuta.
- Neata.
- Neata.Era Sorin, ma priveste cu ochii mari si calzi dar care pentru putin timp ma inspaimanta. Ce faci aici?
- Am vrut sa te vad. Dormi ca un copil. Eu plec dar te rog nu-i spune lui EDY ca am fost aici, am vrut doar sa te vad imi era dor de privirea ta.
Stau si privesc fereastra pe care secunda urmatoare dispare si se face nevazut. Sunt inca speriata cum a aparut si disparut fara urma.
Ora pranzului vine cu pasi repezi vreau sa-i spun lui EDY dar nu stiu daca e o idee buna.
- EMMA, esti bine ? Pari suparata.
- Sunt bine serios. Am avut o dimineata plina.
- Bine dar daca se intampla ceva sa imi spui da?
- Da normal ca iti spun e totul ok.
EDY pare sa suspecteaza ceva, as vrea sa nu il mint dar e greu sa ii spun ca Sorin s-a strecurat in camera mea nu stiu cum va reactiona.
Plec la sediu si observ ca sunt urmarita, privesc atent masina si incerc sa scap de ea.
Ajung in parcare si nu o mai vad dar apare de nicaieri Sorin. Azi sunt vizitata de el cam mult.
- Ok azi esti cam prezent, cum de te gasesc in parcarea sediului?
- Am vrut sa te vizitez.
- Bine vreau sa stiu de ce ma urmaresti crezi ca daca ma urmaresti pe mine te apropii de EDY ?
In secunda urmatoare EDY apare si aude tot, ma priveste si se apropie de Sorin, il ia de langa mine si ma trimite in sediu.
- Ce incerci sa faci, ce vrei de la ea?
- Nu ii fac nimic, serios EDY. Stiu ca vrei sa o aperi dar nu e nevoie nu ii vreau raul.
- Nu imi pasa. Nu vreau sa te apropii de ea.
- EDY suntem frati.
-Nu. Tu nu esti fratele meu, nu vreau sa te vad langa ea.
- Daca tu nu ma lasi nu inseamna ca nu ma apropii, ea o sa vrea sa ma lase sa ma apropii pentru ca nu sunt un om rau. Si ea va descoperii asta.
Eu ii aud, nu vad legatura si motivul aparitiei lui dar EDY e nervos iar Sorin pare ca nu vrea sa se lase. Cu toate astea imi pare misterios de ce vrea sa se apropie de mine de ce vrea sa il cred un om bun.
- EDY ce se intampla ce ati vorbit?
- EMMA intelege ca nu-l vreau in preajma ta.
- EDY el chiar nu pare asa rau. Si e frarele tau nu vroiai tu sa te apropii de el?
- Eu de el nu el de tine. Vreau sa am grija de tine. Credema.
- Am incredere stiu ca vrei sa ma protejezi dar nu ma va rani. Nu pare sa vrea sa faca nimic rau.
- EMMA daca tu vrei sa-l lasi sa se apropie de tine nu te opresc dar vreau sa ai grija.
-Am. Mereu am.
Zilele urmatoare nu apare Sorin in peinsaj deloc, as vrea sa-l vad dar nu am motive, doar ii simnt lipsa, nu stiu ce se intampla cu mine.
Saptamana asta este plina baietii vor sa facem o coregrafie EDY are nevoie de ajutor cu cazul pe care il avem dar gandul meu e concentrat in alt loc. La Sorin, a avut dreptate eu vreau sa-l las sa se apropie de mine dar nu vreau sa se supere EDY e fratele meu. Imi este teama de ce va urma in continuare.
Aud usa de la camera mea cum se deschide si o privesc fara sa schitez nimic pe chipul meu de copil. Intra EDY putin ingandurat dupa fata si se aseaza usor langa mine.
-EMMA, vrei sa vorbesti cu mine, sa imi spui ce se intampla cu tine? De cateva zile pari schimbata, zambesti putin si fals, ce este in neregula cu tine?
-Nu stiu. Chiar nu imi dau seama ce se intampla cu mine.
Ba stiu dar mie greu sa vorbesc cu el despre asta. Nu pot sa ii spun ca ma indragostesc de fratele lui mai mic, nu stiu cum va reactiona. Imi este teama.
Cateva zile care trec iar pline si complicate, Sorin nu apare oare ce ar trebui sa fac sa apara? As face orice sa il vad, era mereu in preajma mea poate chiar acum el ma primeste dar eu nu-l pot privi.
Plec spre conac dar pe drum opresc pe margine ma gandesc si imi dau seama daca el ma priveste poate il pot face sa iasa din ascunzatoare. Cobor din masina si o iau usor spre mijlocul drumului aglomerat, masinile claxoneaza cu putere si ma apropii usor de centru, din senin apare Sorin si ma trage pe margine ma cuprinde in brate si ma priveste usor cum tremur de sperietura pe care singura mi-am provocat-o.
-Ce e in capul tau? Era sa mori.
-Ai venit. M-ai salvat.
-Da normal ca am venit. Poate tu nu sti dar eu chiar...
Inainte ca Sorin sa termine fraza EDY apare de nicaieri si il intrerupe din cuvintele care urmau sa il apropie pe Sorin de EMMA.
-Ce s-a intamplat aici? EMMA esti bine?
-Da, da sunt bine, nu am nimic, Sorin a venit la timp.
-La timp pentru ce? Nu pricep ce se petrece? Ce face el aici?
-EDY calmeazate, e totul in regula.
- Vreau sa stiu ce s-a intamplat.
-Era sa am un accident dar Sorin a reusit sa ma salveze, acum sunt bine.
- Cum ai ajuns in mijlocul drumului si de unde a aparut el, de unde stia ca esti aici?
-EDY eu cred ca e mai bine sa plec. EMMA este bine asta conteaza.
-Da. Ar fi si mai bine daca ai inceta sa o mai cauti.
-Am inteles, daca asta e cel mai bine asta fac.
-NU. Strig putin speriata ca dupa atata efort a ajuns la asta. Nu e nevoie sa pleci, EDY nu mi-a vrut raul si nu mi-l vrea. Ai incredere macar odata.
EDY pleaca fara sa mai spuna ceva, ne-a lasat singuri dar imediat plec si eu lasandu-l pe Sorin singur acolo. Ajung la conac si ma pun in pat. Plang, prima data cand plang dupa cineva care nu ar trebui sa conteze, pentru Sorin. Adorm plangand. EDY si Sorin nu se vor intelege iar eu nu pot sta decat in preajma unuia, renunt, simnt ca vreau sa renunt, si asta am sa fac.