Aventuri in viata Emmei

Capitolul 30

   Saptamana asta am avut timp de toti mai putin de mine, sunt epuizata, in dimineata aceasta lumina soarelui bate puternic pe geamul larg deschis iar adierea rece a diminetii ma face sa ma incolacesc si sa deschid ochii larg, azi nu vreau decat sa stau si sa ma odihnesc, sa ma plimb si sa ma simt bine.

   Cobor din pat si imi fac un dus, i-au micul dejun ma schimb in blugii mei scurti preferati si bluza mea alba cu maci, imi i-au telefonul si pornesc spre masina, o plimbare ma va face sa ma relaxez, accelerez spre oras ii sun pe Dragos si Cristi sa mergem la film, decidem sa ne vedem acolo. 15 minute mai tarziu primesc un apel de la Sorin dar nu raspund, ajung la cinema iar baietii ma asteptau langa usa, intram la film si imi inchid telefonul.

   Dupa 2 ore in care am urmarit filmul mergem spre conac, pe drum imi deschid telefonul si vad 12 apeluri de la Sorin si un mesaj cu ''suna-ma urgent'' , apelez in graba dar nu raspunde, accelerez pentru a ajunge mai repede iar in 20 de minute sunt deja la conac. Sorin ma asteapta in fata conacului ingrijorat si foarte zapacit.

 - Ce s-a intamplat? 

 - Ai ajuns intr-un final, Edy, a trimis o scrisoare, vrea sa plece in strainatate sa isi schimbe sediul, nu putem sa il lasam sa plece trebuie sa vorbesti cu el.

 - Nu ma va asculta, cand vrea sa plece?

 - Acum, trebuie sa faci ceva.

   Intru in conac si iau scrisoarea, ma asez pe canapea si o deschid repede.

   

   '' Hey, Emma vreau sa iti scriu pentruca nu am curajul sa te privesc in ochi si sa iti recunosc de ce fac asta si de ce sunt atat de ingrijorat. 

      M-ai fost mereu cea mai apropiata persoana si de trup si de suflet, ai fost sora mea si ai fost cea de care am vrut sa am grija mereu, dar timpul decide mereu pentru noi, vreau sa plec, am sa imi schimb sediul desi stiu ca imi va fi greu departe de tine surioara, aparitia lui Sorin mi-a aratat ca nu sunt singura persoana ce vrea sa te faca fericita si care vrea sa aibe grija de tine, dar am observat ca el o face mai bine el te intelege mai bine el e mai apropiat de tine desi il cunosti de putin timp e persoana pe care o vrei, cred ca cel mai bine ar fi ca eu sa plec. 

  Am vrut mereu sa am grija de tine, sa te protejez, esti sora mea mai mica desi nu avem acelas sange avem acelas suflet si aceleasi bucuri si cred ca plecarea mea va fi buna pentru voi, eu voi fi bine stiindu-te bine.''

   Am impachetat scrisoarea si am pornit spre aeroport, Sorin ma priveste din pragul usi dar nu vreau sa vina nimeni cu mine, il las la conac si plec in graba, nu il pot lasa sa plece, nu voi permite asta. 

  Acul imi arata 130 km\h si inima imi bate cu putere  in speranta ca il voi putea opri, drumul pare ca nu se mai termina si parca as merge pe loc, timpul se scurge iar sansele de al putea gasi la timp sunt minuscule, nu pot renunta acum. 

  Ajunsa intr-un final la aeroport ma grabesc pentru al putea gasi, il caut peste tot dar nu il gasesc, dupa zeci de minute de cautare aflu ca avionul deja plecase, si odata cu el si Edy, ochii imi lacrimeaza cand imi dau seama ca am esuat si l-am pierdut, nu am ajuns la timp si acum nu mai pot face nimic.