Toti isi aleg poeme ,romane de dragoste, drama, mister sau actiune, numai eu am ales sa le am pe toate, ca un copil intr-un magazin de jucarii.
Totulincepe intr-o zi, cu o fetita mereu vesela. Fetita avea un frate, un tata...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dimineata, off, mereu dimineata, tot la spital, tot cu EDY, tot cu speranta sa-l mai aud cu imi rosteste numele, sau cum se cearta cu mine din lucruri minore, am stat atata timp doar cu el aici incat mi-am adus aminte toata perioada in care am format o echipa, una buna, desi sunt doar o copila, sau momentele in care ma calma cand ma jignea un ''oricare'' ochi aceea care ma priveau cu teama de fiecare data cand ajungeam in locul lui, acum stiu sentimentul de teama cand astepti o speranta care intarzie sa apara.
Ma gandesc la faptul ca din cauza mea e aici, daca nu plecam, daca stateam la conac, nu reuseau sa-l ia, nu puteau sa-l raneasca. Am prea multe regrete ca sa-l las sa plece, au trecut atatea zile, saptamani, nu mai am rabdare, vreau sa se trezeasca.
Vine doctorul cu niste fise in mana:
-EMMA?
-Da?
-Trebuie sa vorbim despre EDY.
-S-a intamplat ceva doctore?
-EMMA, EDY trebuie deconectat de la aparate, nu mai are nici un rost, nu se va mai trezi, dar trebuie sa-mi semnezi aceste foi ca esti deacord, el nu te are decat pe tine, esti trecuta ca si sora in acte pentru el asa ca tu raspunzi de ce se va intampla de acum in colo cu el.
-Cum? NU, EDY nu poate sa moara asa, nu o sa semnez actele.
In urmatoarea secunda plec val vartej pe usa spitalului si ma indrept spre sediu, ma duc in biroul lui, trebuie sa gasesc ceva ce sa ma ajute, orice.
Ajung intr-un final in biroul lui, rascolesc acte, foi, dosare, la un moment dat dau peste un act in care imi aparea numele, citesc actul si descopar ca inainte de coma lui a scos un act in care eram frati vitregi, se pare ca dupa ce SU la infruntat a decis sa arate ca el chiar este mai important, dar nu cred ca a apucat sa-mi spuna.
Dupa jumatate de ceas nam gasit nimic iar eu trebuia sa ma intorc la spital, nu stiu ce se va intampla, dar imi aduc aminte ca SU a spus ca stie cum sa ma ajute, nu vreau sa fac asta dar trebuie, e singurul mod prin care il pot ajuta.
Il sun pe SU, nu imi raspunde, singura data cand am cu adevarat nevoie de el si nu imi raspunde, nu mai stiu ce sa fac, ma indrept spre spital, in drum spre spital ma intalnesc cu singura persoana la care nu ma asteptam, era George, prietenul lui EDY.
-Buna EMMA.
-Buna.
-Am aflat ca vor sa-l deconecteze pe EDY, este adevarat?
-Din pacate da, dar nu vreau asta, vreau sa se trezeasca dar nu stiu cum sa-l trezesc, chiar am nevoie de ajutor si nu stiu cui sa il cer.
-EMMA, eu am un laborator, dar unul cam interzis, ma ocup cu saruri, dar nu saruri obijnuite, vrei sa caut ceva? Sa te ajut cu problema asta?
-Da, chiar te rog.
Plec cu George, sper ca el ma poate ajuta.
-Tu cum l-ai cunoscut pe EDY?
-Pai, eu si cu EDY, ne-am cunoscut intr-o misiune dea lui, si a zis ca ma poate ajuta sa ma acopar in fata politiei, nu fac nimic rau, sarurile le folosesc pentru plante si nu face rau nimanui, si l-am salvat de la moarte in acea misiune, petru asta ma ajutat cu afacerea mea, dar la 3 saptamani EDY ma vizitat, si eram intr-o balta de sange, fusesem atacat, el m-a salvat, ii datorez tot ajutorul pe care il pot oferi.
-EDY mereu ajuta pe cei buni, era o fire linistita pana il enervai, era fratele meu.
-EDY iti este frate??
-DA, el este fratele meu, si am nevoie de el.
Ajungem acolo si ne invartim printre rafturi, saruri si tot felul de lucruri, toate aranjate intr-o incapere alba mare cu multe rafturi, zici ca este arhiva de cazuri de la sediu, intr-un final gasim ceva dar nu suntem siguri ca va merge, nu suntem siguri de nimic din ce va urma.
La spital ma asteapta doctorul, vrea sa-i semnez actele, nu ii semnez nimic si pornim catre salonul lui EDY. Luam sarurile si le bagam in perfuzile lui EDY, ma asez pe scaunul de la capul patului, astept, si eu si George suntem inca speriati de rezultat, doctorul nu pricepe ce am facut si pleaca din salon.
Au trecut 4 ore, nici un rezultat, George pleaca, nu mai poate ramane, are niste lucruri la firma lui de rezolvat, raman singura din nou, iar astept, iar sper, inca ma sperie gandul ca astept de geaba.
Ma duc sa-mi iau o cafea, au trecut deja 6 ore si tot nimic, incep sa-mi pierd speranta, revin in salon, intru usor pe usa, ridic capul din pamant si EDY imi zambeste larg si cald asa cum face in totdeauna scap cafeau si sar direct in bratele lui, inca nu-mi pot imagina ca EDY s-a trezit, e in fata mea, imi zambeste, ce dor imi era de zambetul lui, il sun pe George si il anunt ca a functionat ii multumesc si incep sa ma pregatesc sa-l iau acasa pe EDY, nu inainte sa-i fac un set de analize.
Dupa o ora telefonul imi suna, e SU, waw dupa o zi intreaga a reusit sa sune, ii raspund.
-Alo?
-Alo...scuze, am avut nevoie de o informatie de la tine, dar acum nu mai am, s-a rezolvat problema.
-EMMA, daca vrei sa te ajut o fac, nu am nevoie de nimic, doar sa-mi spui.
-Nu SU, multumesc dar nu mai am nevoie.
O zi s-a sfarsit, alta noua incepe, totul a revenit pe drumul sau.
