Toti isi aleg poeme ,romane de dragoste, drama, mister sau actiune, numai eu am ales sa le am pe toate, ca un copil intr-un magazin de jucarii.
Totulincepe intr-o zi, cu o fetita mereu vesela. Fetita avea un frate, un tata...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ma trezesc, din nou ma trezesc, dar fara EDY care sa imi zambeasca, fara cineva care sa-mi spuna ''neata''.
Imi lipseste este deja a 3-a saptamana in care stau langa un pat de spital si ma roaga doctorii sa plec, imi fac rau, stiu asta, lipsa de odihna, nu ies afara, nu vorbesc cu nimeni, doctorii au inceput sa se ingrijoreze mai mult de mine decat de el, starea mea este groaznica, dureroasa.
De odata telefonul imi suna, il ignor ca de obicei, desi suna de 3 ori ma prefac ca nu-l aud, ma pun in pat langa EDY, ii zambesc si ii spun cu zambet fals:
-Am spus ca avem concediu o zi nu 3 saptamani, te-ai odihnit destul nu crezi?
Telefonul tot nu ma lasa, ma dau jos sa-l inchid dar vad cine suna. Mai bine nu ma ridicam, este SU, atunci si scarba si nervii ma cuprind, speram sa nu mai aud de el, dar trecutul vine dupa tine in cele mai neasteptate momente, trecutul meu ma uraste, si il urasc.
Ii raspund cu greu desi nu are nimic nou de spus, sunt sigura de asta.
-Buna, EMMA, vreau sa-mi cer scuze.
-Scuze? Glumesti nu? SU te urasc, cum pentru tine dragonii sunt familia ta EDY este familia mea, iar din cauza ta nu stiu daca o sa o mai am.
-Stiu, dar te pot ajuta, daca ma lasi.
-Nu, nu te las, nu am nevoie de ajutorul unui tradator, ai mintit pentru a ma omora si ai lua pe dragoni, tu i-ai luat pe ei iar eu l-am pierdut pe EDY.
-Nu l-ai pierdut, inca nu, credema te pot ajuta.
-De ce acum vrei sa ma ajuti?
-Dragonii mi-au spus ca nu trebuia sa te tradez, ca Maestrul ar fi spus ca esti sora mea, m-au facut sa-mi dau seama ca gresesc.
-SU, tu nu mai esti fratele meu, nu vreau sa ma ajuti, nu am nevoie de tine, sora ta e KIM, aveti acelas suflet.
-Bine, cum vrei EMMA.
Nu mai pot avea incredere in el, nu vreau sa-l pierd pe EDY dar nici sa-l las sa ma ajute nu pot.
Un necunoscut bate la usa, nu l-am mai vazut pana acum, e un baiat inalt, cu ochii albastrii stralucitori, intra usor pe usa si vrea sa imi vorbeasca, nu-l cunosc dar pare in regula.
-Buna, tu esti EMMA?
-Depinde cine intreaba.
-Sunt George, EDY este un prieten vechi, vroiam sa-l vad, am auzit ca este in spital si am zis sa-l vizitez, sper sa se faca bine, stie sa fie prieten.
-Da, chiar stie, e un prieten adevarat.
El pleaca, doctorii vin si ei, pleaca, eu inca acolo privindu-l, ma doare, dar primesc un mesaj dubios.
''Vino in parcare, trebuie sa afli ceva despre EDY, este important''
Nu este semnat, m-as duce dar nu pot sa-l las singur, asistenta in acel timp trece pe hol, o opresc si o rog sa ramana acolo pna ma intorc, plec val vartej pe usa si ajung in parcare, nu este nimeni, dupa 2 minute ma trezesc cu o lovitura in cap de nu stiu unde si se intuneca tot.
Ma trezesc si vad doar gratii, ma doare capul, cate ore o fi trecut? Privesc bine la locul in care sunt si la gratii, imi pareau cunoscute dar nu stiam de unde, incuietoarea este veche, stiu cum sa o deschid, incerc sa o deschid cat pot de repede dar atunci aud doua voci care se apropiau, eu incercam sa desfac incuitorea, intr-un final reusesc si dau sa fug, iesirea era pazita si nu putem iesi pe acolo.
Caut o alta iesire, crezand ca o sa caut ore intregi ma afund in toate tunelele, vad lumina dar parea sa nu fie a zilei, era o torta, era seara, am stat acolo inchisa o zi intrega, ies usor si incerc sa fug, sunt vazuta de doi paznici care ma urmaresc dar ajung in padure, acum mi-e mult mai simplu sa ma ascund.
Incerc sa ma apropii de marginea padurii, dar sunt impuscata de unul din ei in picior, nu mai pot fugii sunt ranita, dar mam ascuns bine, unul din ei se apropie periculos de mult de locul in care stateam dar fiind seara nu ma vede, dupa jumatate de ceas se face liniste semn ca ei nu mai sunt in partea aceea de padure, ies usor fara zgomot si plec din padure.
Intr-o ora sunt la drumul principal, incerc sa i-au ocazia sa plec din acel loc inainte sa ma prinda, un om cu o remorca ma ia si ajung in oras foarte repede, ma intorc la spital ranita plina de sange si murdara, doctorul ma ia intr-un salon si imi trateaza rana dupa un dus cald si bun, ma lasa sa ma odihnesc dar cum pleaca din salon imi fac disparitia si merg la EDY, nu-l mai vazusem de dimineata si ma ingrijorase.
Doctorul ma vede si stia deja ca acolo o sa merg, imi arata niste rezultate medicale, se pare ca EDY tot nu si-a schimbat starea de sanatate, nu se stie cand sau daca se va mai trezi, eu sper in continuare si stau langa patul lui pana in acel moment.
