Aventuri in viata Emmei

Capitolul 27

Edy: 
După ziua de azi cred că nu am cum să repar nimic, EMMA nu vrea ca Sorin sa plece din jurul ei iar eu pe el nu vreau să-l văd lângă ea. Nu o să mă înțeleagă niciodată, simt ca nu trebuie sa o las să se apropie de el, si stiu ca nu o să reușesc sa o stapanesc.

EMMA:
  După ce Edy a ales că Sorin sa dispară din viața mea chiar cred că nimic nu-l v-a face să se întoarcă, ma întorc la viața mea.

După câteva ore la școala la care încă trebuie să ma duc pentruca sunt tot o fetiță fără minte cică, plec spre conac, o plimbare pe jos până acasă e bine venită. Din spatele meu aud un glas care mă striga, era unul din cei 10 dragoni, nu stiu ce vroia dar nu îmi părea ceva bun.  - Buna, EMMA te rog avem nevoie de ajutor.
- De ce v-aș ajuta eu după ce sa întâmplat cu SU?
- Pentruca si tu ești un dragon si cred ca asta te-ar interesa, sti ca tu si SU nu mai vreți să vorbiți, dar toți dragonii sunt in pericol.
- La ce te referi?
- Kim, si ea e pe cale să devină dragon, dar nu avem cum să fim 11, dacă ea reușește unul din noi v-a muri, dar nu știm care si nu știm ce sa facem, trebuie să ne ajuți, poți fi si tu in pericol.
- Din cauza ei si a lui Kay eu sunt deja în pericol din ziua de când am plecat, as ajuta dar nu știu la ce, voi aveți nevoie de un maestru ca să poată sa evolueze unul din voi, alt fel nu puteți face nimic.
- Deci nu vrei sa ne ajuți?
- Îmi pare rău dar nu vreau să mai am nici o legătură cu nimeni de la templu, SU era fratele meu dar ma trădat, nu pot.

Ajung la conac si ma gândesc dacă am făcut bine, ma gândesc dacă nu vor reuși să faca nimic, trebuia să îi ajut, are dreptate si eu sunt un dragon.
Seara ajunge si Edy, nu știe nimic dar nu-i pot spune nimic, nu îmi vorbește de când Sorin a dispărut.
Fac un duș și mă pun pe canapeaua din sufragerie, simt ca amețesc, momentul în carea ridic simt ca îmi vine să vomit iar în momentul următor ajung la baie, ceva nu este in regulă, Edy ma vede dar nu vine lângă mine, oare așa de tare l-am rănit. Ma pun iar pe canapea si încerc să îmi revin.

Edy:
EMMA nu se simte bine, ceva nu este in regulă cu ea, dar nu ma pot apropia, am fost nedrept când m-am băgat în viața ei, chiar dacă era vorba de fratele meu.

Zilele următoare simptomele de îmbolnăvire păreau mai grave, Edy își calcă pe orgoliu si ma duce la spital, nu vrea să ma lase singură, doctorul ne anunțase ca totul este bine, otrava nu s-a răspândit mai mult decât la ultimele analize.
Edy era nedumerit.
-  Dacă nu asta atunci ce este?
- Edy trebuie să îți spun ceva. Dragonii au o problema.
- Credeam ca nu te mai interesează dragonii.
- Da, doar ca atunci când este vorba de toți dragonii este vorba si de mine, e posibil să mor, Kim devine dragon iar noi avem de suferit.
- De ce?
- Nu pot exista 11 dragoni, iar unul din noi v-a muri.
- Ce avem de făcut?
- Nu avem ce face, avem nevoie de un maestru, iar noi nu-l mai avem pe maestru.
- EMMA, dar dacă încercați cu toții?
- Nu stiu daca asta v-a funcționa.

Ne îndreptam spre templu, nu cred că am ce căuta acolo iar asta înseamnă că SU va fi acolo, si va trebui să îl văd.
Ajungem iar unul dintre dragoni ne iese în cale, ne duce în templu iar pe un pat în mijlocul templului sta o fata, este prima persoană dintre noi zece care a devenit dragon, este pe moarte.
- Se pare că destinul și-a ales persoana.
- EMMA te rog nu o putem lăsa să moară.
- Nu stiu ce as putea eu să fac să va ajut.
- Puteți sa fiți lângă ea.
Ne așezăm în jurul ei si încercăm să o facem să uite de dureri, sunt singura care observă ca stam pe un simbol, camera templului era ca un simbol, ii iau pe cei doi dragoni de lângă mine de mână și îmi fixez privirea către Kayla, fata cu parul de foc, zâmbea chiar și pe patul de moarte.
După ce toți am format un cerc în jurul ei semnele dragonilor apar pe mâinile noastre fără să vrem, Kayla se vaită de dureri mai insuportabile, credeam că atunci o să o pierdem, dar semnul ei s-a ascuns iar în loc a apărut semnul pace si război, nu știam nici unul ce s-a întâmplat doar faptul că acum Kayla era bine si trăia.
Ma ridic si Edy era în spatele meu uimit de cele întâmplate, intrasem intr-o parte a lumi pe care noi nu vroiam sa o mai străbatem, SU era cu ochii pe mine tot acest timp, se apropie de mine iar noi plecăm, nu vreau să-i vorbesc nu sunt pregătită, drumul spre conac a fost liniștit, fără glasurile noastre care niciodată nu se opreau.
- Dacă tot vrei ca Sorin sa apară din nou în viața ta macar promite-mi ca ai grija.
- Nu, am înțeles că nu fac bine, esti fratele meu iar eu am ales să am un frate nu un prieten. Dar sti ca o sa mai auzim de el nu?
- Da stiu, dar stiu si ca tu ești sora mea iar el nu va putea să te atingă.
- Bine, dar tot îi mai simt lipsa, ma urmarea si ma apara dar nu știu de ce, era ciudat.
- De fapt cred că te iubea, avea grijă de tine mereu dar nu știu ce ma face sa cred ca nu e o persoană potrivita să stea în jurul tău.