Vampirium I: Iubește-mă așa cum sunt

Capitolul 13

C A P I T O L U L 13

"Bun venit în familie!"

Mergeam pentru prima data apropiați. El nu mai părea încordat și nici nu privea încruntat în jur, iar eu nu mai simțeam nevoia de a îl stresa cu întrebarile mele. Știam ca ne îndreptăm spre Stamford și ca, deși este destul de scump pana acolo, o sa mergem cu autobuzul. Stația era mult mai aglomerata decât mi-aș fi putut imagina și în zadar am sperat că nu toți o sa meargă în aceeași loc, asemeni nouă. Ne-am strecurat în autobuz, pe lângă mulțimea de oameni și am găsit locuri fix în mijlocul acestuia, dar cel puțin nu eram nevoiți sa facem autostopul.

Nici doua minute nu au trecut de când am urcat, dar deja căldura excesiva și-a făcut apariția, conferindu-mi o stare de pâine prăjită. Mirosul era insuportabil, exact ca în orice alt mijloc de transport în comun și nu îmi puteam imagina cum de în secolul douăzeci și unu oamenii încă nu au descoperit dușul. Pe fața lui Shawn nu se putea citi nicio emoție, dar sigur nici el nu era prea incantat de situație.

Persoana din spatele meu era destul de insistenta, din moment ce continua sa îmi lovească intenționat scaunul cu genunchii. Am încercat sa îmi îndrept spatele, pentru a nu îl mai tine lipit de spătar, dar și asa, loviturile erau inconfortabile. Și timpul parca se oprise în loc când Shawn a mârâit enervat peste măsură și s-a întors brusc spre persoana din spate.

- Care naiba e problema ta?! vocea ii sună dură și amenințătoare, până și eu am înghițit în sec de teamă.

Câteva persoane care stăteau în picioare pe culoar și-au întors privirile curioase spre noi, dar m-am prefăcut ca nu observ. Imediat cum dau de ceartă, vor sa fie în primul rand, ca spectatori.

L-am mai văzut nervos pe Shawn, dar nu ca acum. Avea maxilarul încordat și venisoare proeminente i se vedeau prin pielea gatului, dar el continua sa strângă materialul moale al scaunului în pumn în timp ce aștepta un răspuns de la băiatul care părea ca impietrise pe locul sau. Dacă eram în locul lui clar mi-aș fi dorit sa pot sa ma fac invizibila, pentru ca Shawn pare chiar monstruos acum.

- Calmeaza-te, omule! Nu a făcut nimic rău. încearcă sa il apare prietenul său, înainte ca situația sa degenereze, iar Shawn îl atinteste și pe el cu privirea sa plina de ură, cu care am ajuns sa ma obișnuiesc.

- Dacă te mai prind ca o deranjezi, va zbor pe amândoi prin geam. mârâitul său amenințător este suficient de convingător pentru cei doi, care aproba și își cauta de lucru.

Shawn se trântește înapoi pe locul sau și își fixează privirea asupra drumului, de parca nu se întâmplase nimic. Pe parcursul acestei scene, eu am rămas nemișcată, lipita cu spatele de geam.

- Mulțumesc. m-am așezat mai confortabil și l-am privit scurt.

Acesta doar își trece mana prin par, dezordonandu-l mai mult decât era deja și își cauta o poziție mai buna de stat. Ii urmez exemplul și îmi las capul sa se sprijine de geam, închizând pentru câteva secunde ochii. Aveam nevoie de un moment de liniște și căștile de acasă mi-ar fi fost mai mult decât binecuvântate în momentul ăsta.

Cand i-am deschis înapoi, ca și cum ar fi trecut o secunda, capul meu se odihnea într-un mod bizar pe umărul lui Shawn, care își avea bărbia rezemata de fruntea mea. Era o poziție extrem de dubioasa, în care nu știu cum reușisem sa ajungem, dar sper din tot sufletul sa nu ii fi salvat pe tricou. Am încercat din răsputeri sa ma departe de el într-un mod cât mai subtil, insa din moment ce eu și subtilitatea ne înțelegem la fel de bine ca un elefant ascuns în spatele unui stalp de iluminat, s-a trezit din prima secundă în care am încercat sa ma mișc.