Vampirium I: Iubește-mă așa cum sunt

Capitolul 40

C A P I T O L U L 40

"A fost totul o capcană"

S H A W N

  — La semnalul meu ne despărțim și intrăm! Niciun nenorocit n-o sa scape cu viață de aici, ați înțeles!? mârâi către vânătorii adunați în jurul meu și inspir adânc când toți aproba printr-o mișcare a capului.

Il privesc insistent în special pe Kyle, vânătorul care era nemulțumit de misiunea noastră și comenta în mașină. După corecția pe care i-am aplicat-o, nu a mai îndrăznit nici măcar sa se gândească la Emma, nu mai zic de nemulțumiri. Ma abțin sa nu zâmbesc satisfăcut când aprobă și el reticent și stărui cu privirea asupra ochiului sau ușor vânat.

Așa îți trebuie!

Din exterior nu se observa nimic, nu-s mașini afară și nici n-am sesizat vreo mișcare înăuntru. Norocul nostru este ca acum câteva minute ușa principală s-a deschis câțiva milimetri, semn că locul nu este părăsit. Mai mult ca sigur cineva supravegheaza și este conștient de prezenta noastră.

Cand băieții pe care i-am trimis sa verifice în spate au anunțat ca totul este în regulă, am pus planul în aplicare.

  — Acum!

În grupuri de cate doi, pornim în pas alergător către clădire prin părți diferite.

Cand ajungem în fața ușii menționate, o lovesc cu piciorul și fără sa mai țin cont de sfaturile tatei să mă asigur înainte sa întru, dau buna cu arma în mână. Entuziasmul meu și dorința de răzbunare se duc pe apa sâmbetei când dau nas în nas cu nimic. Întreaga camera este goală și la fel și cele de pe lângă.

  — Verificați etajul, nu se poate sa nu fie nimeni aici!

Spun printre dinți din cauza nervilor care mi-au crescut pulsul cu mult peste limita normală. Încep sa caut și eu aproape disperat prin restul camerelor de la parter, insa rezultatul e același. Nu este niciun vampiri, niciun semn ca cineva ar fi stat aici în ultimele luni, ceea ce înseamnă că ori papagalul ne-a mințit, ori ne-a fost întinsă o capcană.

  — Ati găsit ceva pe sus? strig către vânătorii de la etaj care n-au mai dat niciun semn, când se întorc înapoi la mine doar cinci din cei zece indivizi cu care am venit, adică cei care au cercetat în jur.

Tata privește alertat către mine, iar eu neg, cu toate ca sunt conștient ca nu ma ascultă. Țin pistolul strâns în mână și sper sa îmi ajungă gloanțele de lemn în caz ca urmează vreo ambuscada. Mergem unul în spatele celuilalt pe scări, cu privirea în toate părțile.

Ne oprim amândoi parca teleghidati la jumătatea scărilor când o picătură de sânge lovește de nicăieri parchetul. O alta urmează după ea, formând o pată mare și roșiatică chiar la picioarele mele. Îmi îndrept privirea în sus și corpul lui Kyle cade peste mine înainte sa apuc sa reacționez. Simt sângele lui peste tot pe mine, insa sar imediat în picioare când este aruncat lângă noi încă un corp: cel al lui Josh.

De data asta alergam la propriu către etaj și dam peste un alt corp de-al unui vânător decapitat si rezemat de perete, ținându-și capul în palme. Sângele se scurge pe parchet de pe întregul perete și realizez ca și-au bătut joc de el, omorându-l ca pe un animal.

Apoi, totul se întâmplă parca în câteva secunde. Vampirii iși fac apariția de nicăieri și ne înconjoară, începând sa atace câte doi un vânător. Ma misc imediat de pe loc când tata este pus la pământ din cauza inferioritatuii numerice și ii ucid fără prea mare dificultate de la distanță. Vampirii ăștia sunt slabi, ceea ce înseamnă că superiorii lor se așteptau sa venim aici.