Vampirium I: Iubește-mă așa cum sunt

Capitolul 10

C A P I T O L U L 10

"Ti-am zis eu"

  — Shawn, trebuie sa plecam acum! am spus impacientată și am tras draperiile la loc cu putere, intorcandu-ma imediat cu fața spre el.

  — Ce tot spui acolo? tonul ii este plictisit și am încercat din răsputeri sa ignor modul în care i se scurgeau picături de apa din par direct pe tricou.

Suntem într-un pericol cât mine de mare, iar eu ma gândesc la cât de mătăsos ii este parul. Sunt pur și simplu idioată.

  — Doi vampiri se îndreaptă direct spre noi. I-am văzut pe fereastra, au aratat spre camera noastră! devin din ce în ce mai disperată, încercând sa ii explic clar, iar el continua sa nu ma creadă.

  — Vampiri? N-aveau cum sa ne găsească, calmează-te. vorbește calm, făcându-mă sa îmi prind parul în mâini.

  — De ce naiba nu poți avea încredere în mine măcar o singura data?! de îndată ce cuvintele au fost rostite, ușa cade la pământ cu o bufnitura teribila.

Praful se ridica în aer considerabil, iar de sub el se observa clar siluetele masive și impunătoare ale celor doi vampiri care ne ranjesc amuzați. Shawn scăpa prosopul din mana și se postează în fata mea, încercând sa ma apere cu trupul sau. Am ignorat sentimentul ciudat, de fluturi ce zboară care mi se formase în stomac și m-am făcut și mai mica după el. Îmi era frica, extrem de frica, dar simțeam și nevoia acuta de a ii spune un mare "ți-am zis eu" în față lui Shawn.

  — Tarfa avea dreptate, trebuia sa o asculți. se pare ca cuvintele rostite de unul dintre ei l-au afectat mai tare pe Shawn decât pe mine, pentru ca imediat s-a repezit spre el, începând sa îl lovească.

Celalalt și-a focusat atenția spre mine, iar eu am înghițit îngrozită în sec, mergând încet cate un pas în spate. Nu se grăbea deloc, se apropia de mine lent, cu pași de felina care și-a încolțit prada. Știa ca sunt neputincioasa în fata lui și ca nu are de ce sa se streseze, dar eu nu îmi doream sa mor acum. Încă trebuia sa îl enervez pe Shawn cu faptul ca trebuia sa ma asculte.

Aerul din camera devenea din de în ce mai apăsător, Shawn își ducea lupta destul de strânsă cu vampirul, trântindu-se unul pe altul pe pereți și lovindu-se cum știau mai bine. Am analizat cât de rapid am putut camera, în căutarea unei bucăți de lemn care mi-ar fi putut fi salvatoare. În afara de mobilă, lemn se mai afla doar în rama tabloului de deasupra capului mei, care în momentul asta îmi era singura opțiune.

L-am apucat într-o secunda de pe perete și l-am lovit pe vampir cu ea, făcându-l sa o apuce în mâinile sale mari și sa o rupă exact în fata mea. Măcar mi-a ușurat munca. Bucățile din aceasta au ajuns pe jos, dar încercarea mea de a ma apleca sa o iau pe cea mai mare bucata de lemn a fost eșuată, vampirul prinzandu-mi parul și trăgând în sus.

Am fost nevoita sa ma ridic, fiind acum mult prea aproape de el si capul mi s-a întors la o suta optzeci de grade când palma sa a făcut contact cu fața mea. Simțeam gustul metalic al sangelui în gură și cum amețeala îmi pune stăpânire pe trup, dar tot am reușit cumva sa apuc vaza de pe dulap și sa îl lovesc cu ea tot în cap. Micarea l-a făcut sa se dea un pas în spate, timp în care am putut sa iau lumnul și sa i-l înfig în piept exact în momentul în care mi-a prins gatul în mâinile sale.

Mișcarea mea a fost totuși proasta, pentru ca nu reușisem sa ii nimeresc inima. Shawn nu ma putea ajuta, era și el într-o stare destul de proastă, fiind întins la pământ cu vampirul deasupra sa. Cel care ma ținea pe mine lipita forțat de perete, a scos rânjind sadic bucata de lemn din trup și a aruncat-o în spatele sau. Ochii i s-au înroșit și și-a înfipt automat colții în gatul meu.